În epoca asta scriem până ni se încing degetele pe tastaturi și display-uri (da, e împrumut oficial și ăsta), dar ne e teribil de lene să scriem cu toate literele. Mă rog, v-am mai spus că ”preferatul” meu e ”LMA” (în loc de ”La mulți ani”), deși am descoperit între timp că puștii de azi își fac declarații de dragoste cu ”TI” (în loc de ”Te iubesc”). Sigur că prescurtarea asta e cu mult mai ridicolă decât oricare alta din motive care nici măcar n-au treabă cu limba română, dar poate reflectă adevărata profunzime a trăirilor respectivilor…
În fine, să revenim la prescurtări. Una foarte populară pare să fie ”dpmdv”, adică ”din punctul meu de vedere”. Nu-i cunosc geneza și poate că e vreo abreviere omologată pe undeva, ba aproape înțeleg că ar fi o substituție eficientă, pentru că cinci litere înlocuiesc douăzeci și cinci de caractere, dar de ce e atât de dificil să scriem cuvinte întregi? Unde ne grăbim? Și nu, nu înghit argumentul cu ”înțeleg oricum”, pentru că actele de comunicare au o mulțime de mecanisme fine și foarte fine… De fapt, e atât de ușor să fim prost înțeleși când spunem ceva din cauza unui cuvânt care are o conotație nepotrivită pentru interlocutor sau a tonului sau a multor altor bruiaje reale sau percepute, încât chiar nu văd de ce n-am face tot posibilul să exprimăm cât mai complet ce avem de zis.
Prescurtarea este (in opinia mea) legitima, si doar (inca) ne-generalizata. (Nu constat ca ai protesta si impotriva unor prescurtari deja generalizate de tipul „etc”, „P.S.”, „N.B.” etc, desi imprejurarile – si potentialele motive de impotrivire, de protest – sunt strict aceleasi…)