Îi știți pe cei care par să aștepte mereu ziua de luni ca să înceapă ceva? Ba o dietă, ba să meargă la sală, ba să se lase de fumat etc. Adevărul e că lunea e un punct bun de început, așa că azi vă propun să începeți să deveniți mai îngăduitori (cu alții, dar mai ales cu voi înșivă) atunci când vine vorba de greșeli. Să ne amintim că greșelile sunt pur și simplu acte firești:
[Greșelile] apar, în medie, la fiecare zece cuvinte… Dacă oamenii spun în jur de 15.000 de cuvinte zilnic, asta înseamnă cam 1500 de gafe verbale pe zi. Data viitoare când vorbești, ascultă-te cu atenție! Te b-b-bâlbâi; uiți cuvintele, sucești sunelete (iar când scrii la computer, inversezi literele – și probabil le și omiți). Majoritatea acestor greșeli trec neobservate sau nu se ține cont de ele, dar toate sunt fascinante, atât din motivele pentru cale le ignorăm, cât și din cele pentru care le observăm.
PS: Fragmentul e luat din Confesiunile unui vorbitor public (Scott Berkun, Editura Publica) și e de fapt un citat dintr-un ”studiu despre cum vorbim, intitulat Um (Anchor)”, studiu realizat de Michael Erard.
„sucești sunelete” chiar ca sunt sucite
Mihai, e citatul exact și, în context, mi s-a părut chiar potrivită ”greșeala”. Însă n-am să te mint. Comentariul tău nu prea e în spiritul articolului :))
Eu am mai gasit greseli in aces articol, dar mi se par de bun augur si in spiritul articolului.
Ce-i drept și eu mai văd greșeli prin comentarii, dar foarte rar insist să le evidențiez 😉
Ar trebui sa le evidentiezi, Emi, ca de aia intram aici, sa invatam si sa ne corectam eventual.
Cat despre mine primesc oricand critici, chiar si pe ton superior. Decat sa persist in greseala, mai bine sa stiu sa evit. Nu ma supar absolut deloc. Si eu care chiar credeam ca nu gresesc niciodat, de cand intru aici la voi, mi-am descoperit hm… cateva lipsuri, recunosc.
Tatiana, cred că mai bine de 90% dintre greșelile pe care le văd pe aici sunt din categoria ”neatenție”/”scris repede” și mi se pare exagerat să trag pe cineva de urechi pentru atâta lucru. Mai ales dacă era un comentariu lung și bine argumentat, chiar e ridicol să vin eu la final și să spun doar ceva de genul ”vezi că spațiul se pune după semnul de punctuație și nu înainte”.
Corect, absolut de acord. Dar nu prea ni se intampla noua sa ne luam de greselile de tastare. Eu, cel putin, fac asta doar in gluma, daca iese ceva haios din acea greseala. :))
Emi, simtindu-ma „cu musca pe caciula”, consider ca acest articol mi se adreseaza in primul rand mie (si oarecum si Tatianei – pe langa cei care nu prea mai participa cu comentarii: Husisan, BoB-O, Cicu etc) si in consecinta imi insusesc critica – da’ nu-mi fac autocritica.
Sincer sa fiu, daca n-ar fi fost o corectare din asta eu SI ACUMA as fi trait cu iluzia ca forma corecta este „repercuRsiuni” (ca sa dau doar un exemplu care INCA ma enerveaza), si ASA as fi scris, convins fiind ca scriu corect.
In consecinta, eu consider ca asemenea corecturi sunt benefice si – cu exceptia cazului in care mi-o veti cere in mod anume – nu am de gand sa incetez corectarile, considerand ca fac un bine celor corectati (si in acelasi spirit accept eu corectarile altora).
Poate ca ai observat: greselile EVIDENT „de tastare” (semne lipsa, semne dublate, inversarea ordinii semnelor, semne suplimentare inutile) nu le prea remarc (nu le prea evidentiez – de remarcat le cam remarc eu) – DECAT DACA se nimereste sa fie „in loc prost” si pot fi confundate cu greseli propriu-zise, de nestiinta (sau de incertitudine, sau poate chiar numai de neatentie), si chiar si atunci acord beneficiul indoielii (cu exceptia cazului in care repetarea frecventa a aceleiasi greseli ma convinge ca inadins este scris asa, deci ca este greseala propriu-zisa); SAU (vorba Tatianei) daca dau nastere la lucruri nostime.
Victor, n-ar trebui să te simți cu musca pe căciulă. Articolul ăsta are, de fapt, mult mai multă legătură cu o preocupare de-a mea foarte personală din perioada asta. Întâmplarea a făcut să dau peste pasajul ăsta și în lectura mea actuală și, apreciind coincidența fericită, l-am plantat și aici, cu atât mai mult cu cât nu-i chiar un loc nepotrivit pentru el 🙂