Inregistrare

Inregistrati-va pentru a beneficia de cunostintele comunitatii, a pune intrebari sau a a raspunde la intrebarilor celorlalti.

Suntem o comunitate care incurajeaza educatia si in care se intalnesc know-how-ul si experienta cu perspective inovative de abordare a problemelor.

Login

Autentificati-va pentru a pune intrebari, a raspunde la intrebarilor celorlalti sau pentru a va conecta cu prietenii.

Resetare parola

V-ati uitat parola ? Introduceti adresa de email si veti primi o noua parola.

Va rugam sa va autentificati.

Please briefly explain why you feel this question should be reported.

Va rugam explicate, pe scurt, de ce credeti ca aceasta intrebare trebuie raportata.

Motivul pentru care raportezi utilizatorul.

AniDeȘcoală.ro Latest Articles

Despre dicționarele altora

Despre dicționarele altora
Poți fi de ajutor la urmatoarele teme

Eu sunt un mare fan al Editurii Publica și cred că sunt deja câteva secțiuni din care am citit cam tot ce au. Însă una dintre cele mai interesante lecturi de până acum este cu siguranță cartea lui James Gleick – Informația, o istorie, o teorie, o revărsare. Și chiar dacă nu v-am făcut suficient de curioși încât să o citiți și voi, în mod sigur veți mai găsi aici mostre, pentru că am citit abia un sfert și deja mi-am făcut multișoare notițe demne de pus pe scri.ro.

Dar prima bucățică de informație demnă de menționat aici are legătură cu îmbogățirea limbii și cu felul în care alții se străduiesc să țină pasul. De pildă, marele OED (Oxford English Dictionary) are o sarcină mult mai dificilă decât DOOM, pentru că limba engleză se îmbogățește într-un ritm mult mai alert. În plus, considerând eterna dispută vizavi de cuvintele noi care ar trebui sau nu să intre ”oficial” în limbă și apropo și de articolul la care v-am trimis ieri, vă las să vă gândiți la asta:

Însă acești lexicografi de la Oxford nu erau niște sclavi ai modei. De regulă, un neologism are nevoie de cinci ani de dovezi solide pentru a fi admis în canon. Fiecare cuvânt propus trece printr-o examinare intensă. Aprobarea unui cuvânt nou este o chestiune solemnă. Trebuie să fie de uz general, indiferent care i-ar fi locul particular de origine; OED este global, recunoscând cuvinte de oriunde se vorbește engleza, însă nu dorește să rețină ciudățenii locale. Odată adăugat, un cuvânt nu mai poate fi eliminat. Un cuvânt poate să devină demodat sau rar, însă cele mai vechi și uitate cuvinte au obiceiul să reapară – redescoperite sau inventate spontan – și, în orice caz, ele fac parte din istoria limbii.

Și la asta (părerea lui Robert Cawdrey, unul dintre pionierii ideii de dicționar, nemulțumit mai ales de ”influența” rădăcinilor franceze și latine asupra limbii engleze din perioada medievală):

Unii oameni caută atât de departe prin limbi străine englezei, că uită cu totul limba lor maternă, astfel încât, dacă unele dintre mamele lor ar mai trăi, ele n-ar putea spune ori pricepe ce spun ei.

Citește și:   Petrichor

Articole interesante

Lasa un comentariu