Prin natura activităților mele se întâmplă să ajung să verific destul de des cuvinte în dicționar. Uneori descopăr cuvinte necunoscute, alteori vreau să-mi clarific ceva și din când în când caut nuanțe ceva mai subtile. Dar situațiile în care sunt foarte motivată să ajung la dicționar sunt cele în care se întâmplă să observ câte un cuvânt scris altfel față de cum știam eu că ar fi corect la cineva în care am mare încredere că ar fi citit și riguros. Și tocmai pentru că am văzut astăzi la cineva de genul ăsta un deochiat scăpat pe Facebook, am ajuns să verific dacă deocheat (cel pe care-l știam eu corect) e sau nu varianta bună.
Tura asta DEX mi-a confirmat că știam bine ce știam (deși, oho, nu e cazul întotdeauna), dar dacă tot am văzut confuzia la cineva în care aveam bază, m-am gândit că poate mai greșesc și alții. Așadar, să fie clar: corect este deocheat și nu deochiat (chiar și în ciuda faptului că e posibil ca pronunția să vă inducă în eroare).
A, să nu uit, cu ocazia asta am descoperit că unul dintre sensurile lui deocheat este enorm. Poate există posibilitatea să fie asta o noutate și pentru câțiva dintre voi…
Ca și ochean și nu ochian, ocheadă și nu ochiadă, …
Am impresia că la astea e mai clar.La deocheat s-ar putea să inducă în eroare băbescul ”deochi” 🙂
Se aplica aici si regula: scriem cu ”e” in grupurile che ,ghe ,daca urmeaza ”a”[cheama,gheata,deocheat]si cu ”i” daca urmeaza ”o”[chior…] Sunt si cateva exceptii la aceasta regla[ ex chiabur …]
Despre ce vorbim ? https://dexonline.ro/definitie/deochiat
@Paul: Vorbim despre limba română corectă în 2016, nu pe vremea lui Șeineanu. Nu că n-ar avea și aceea farmecul ei, doar că nu pare să facă obiectul acestui blog.