Așa se presupune că stau lucrurile când vine vorba despre energie și, probabil pentru că și cuvintele sunt vii, legea transformării funcționează și pentru dicționare. E drept că uneori facem mult mai mult decât să înlocuim o formă învechită cu una modernă și pare că pierdem concepte cu totul, dar asta se întâmplă pentru că respectivul nu-și mai găsește locul în contemporan. În schimb, ne îmbogățim cu o mulțime de concepte noi, pentru că lucrurile se tot schimbă în jurul nostru. De fapt, la cât de repede se schimbă, s-ar putea să asimilăm într-un ritm mult mai alert decât actualizăm și pierderile de pe drum. Și da, dicționarele (mai ales ale noastre) nici nu prea reușesc să facă față la schimbări în timp real.
Totuși, au și dicționarele altora inerție (deși mult mai mică decât a noastră), dar par să compenseze cu-n pic de exces de zel. De ce spun asta? Păi, vă invit la lectură. Pe mine chiar m-a pus serios pe gânduri acest articol din The New Yorker. Cum să scoți din dicționar ghinda? Da, nimic de zis, ne întâlnim infinit mai des și ne afectează semnificativ mai mult conceptul de broadband (de exemplu; ba, MP3 player-ul a fost pe val și cred că l-am și depășit deja până să ne actualizăm noi DOOM-ul), dar… Ghinda? Zău? 🙂
Ei… e un pic scoasă din context observația. E totuși vorba de un dictionar pentru copii, unde e _musai_ să limitezi drastic numărul de cuvinte pe care le incluzi. Nu sînt deloc sigur că nu are dreptate cel ce justifică decizia:
As a poster on a Reddit thread about the deletions noted, for someone growing up today, “acorn” is arguably a less important word than “broadband.”
Păi…