Inregistrati-va pentru a beneficia de cunostintele comunitatii, a pune intrebari sau a a raspunde la intrebarilor celorlalti.
Suntem o comunitate care incurajeaza educatia si in care se intalnesc know-how-ul si experienta cu perspective inovative de abordare a problemelor.
Autentificati-va pentru a pune intrebari, a raspunde la intrebarilor celorlalti sau pentru a va conecta cu prietenii.
V-ati uitat parola ? Introduceti adresa de email si veti primi o noua parola.
Please briefly explain why you feel this question should be reported.
Va rugam explicate, pe scurt, de ce credeti ca aceasta intrebare trebuie raportata.
Motivul pentru care raportezi utilizatorul.
Citind despre dârvală, cineva şi-a amintit de daraveră. Ne-am gândit că merită să scriem şi despre cea din urmă, pentru că nu e un termen foarte uzual şi nicio achiziţie în plus la vocabularul propriu nu strică.
Daraveră = păţanie; încurcătură; bucluc, belea; treburi, interese; afaceri (comerciale), negustorie.
PS: Dacă ştiaţi cumva de daravelă, nu e neapărat rău, dar DEX îi pune eticheta de variantă.
Andi, îţi mulţumim pentru sugestie!
Mai nou, antica „daravera” a devenit „chestie”… (ceva neprecizat, probabil incurcat, alambicat, sau eventual surprinzator „per se”, deci vrednic de interes).
Oare il cunoaste si altcineva drept sinonim pentru ” scula, penis” ? Despre un afemeiat, infidel : ” umbla cu daravela scoasa, dupa femei, toata ziulica ! ” … sau ” tine-ti daravela in pantaloni, animalule! „. Asta chiar peste geam am auzit-o, la vecini. Dar cu ” L” nu cu ” R”.
Oricum, voi stiti deja câ eu îs fatâ di la Moldova, bre… il n’y a rien a faire!
Hm! Incep sa ma indoiesc fie de gandirea mea, fie de sinceritatea (sau sanatatea) dumitale.
(TARE m-ar mira sa fii intr-adevar fata – cu sau fara „caciulita” pe „â”…)
Ba de sanatatea mea sa te indoiesti, Victòr, primesc! Dar de ce? Daca Emi ne invita sa dam si alte variante… Apoi… fie argou, jargon, arhaism, regionalism sau varianta, eu l-am auzit. Pudicii nu trebuie si ei sa cunoasca sinonime mai zburlite, „aşea”?
Eu nu l-am folosit niciodata, ba chiar nici nu mi l-as fi amintit daca nu-l vedeam aici si pentru curiozitatea ta, cei doi sunt, el arhitect, ea violonista la Filarmonica din Iasi.
Hai ca m-ai uimit, deci ai totusi niste prejudecati legate de ceea ce „se cade sau nu se cade” a face o doamna! Chiar si in scris, chiar si virtual. Sau poate n-am prins eu ironia…
Cred ca ultima presupunere este cea adevarata: eu intentionasem (si se pare ca nu reusisem) nu sa ma refer (evident, tot in gluma – sper ca nu mai este cazul sa accentuez mereu acest lucru) la limbajul pe care l-ai folosit* (las-o-‘ncolo, ca doar am mai trecut si eu prin viata… Nu prea „merge” sa comentez AICI „mai apasat”, mai… „decoltat”, mai… „condimentat”…) ci strict imi manifestasem neincrederea cu privire la penultima dumitale afirmatie (ultima facuta in romaneste) – cea ca dumneata (inca) ai (mai) fi fata (indiferent de unde).
* Nu rade de presupusele MELE pudicitati referitoare la „prejudecati legate de ceea ce “se cade sau nu se cade” a face o doamna”, ca IMEDIAT te-‘ntreb CAND a fost ultima data (cand erau caldurile alea mari, inabusitoare) cand ai umblat in pielea goala (sau fie si in costum de baie – preferabil topless) in public in imprejurari relativ (cat-de-cat) mai formale – spre ex intr-un magazin, sau la un spectacol – sau (SI MAI bine) la serviciu…
Olalaaaa…. fiiiuuuu, imi mai veni oleaca sufletul la loc ! Chiar credeam ca te-ai suparat pe mine. Naşpa, imi pierd exercitiul, sa nu sesizez eu „chestia” cu fecioria? Se vede ca imbatranesc, ma duc la vale, deh !
Hehe, sa-nteleg ca tu esti atat de lipsit de prejudecati si pudicitati incat ai pornit vreodata sa cumperi lapte, imbracat doar cu cravata si pantofi cu toc? Mamăăăă, ce tablou… mortal !
Parca mentionasem recent (intr-un comentariu nu mai stiu LA CARE articol) ceva despre cat de mult imi lipseste o „sanatoasa” tachinare reciproca… (E drept ca nu pe blogul copiilor astia ar fi trebuit sa aiba loc, da’ acuma… nah… daca n-am obtinut legatura „in privat”, UITE ca „m-am scapat pe mine” aicea… 😳 Sa ma ierte…)
Las’-ca-ti exersez eu tachinareala… (Asta nu se uita cu totul niciodata, e ca mersul pe bicicleta, inotul, patinajul – odata ce te-ai deprins cum sa le practici nu le mai uiti… Da’ parca mai era o activitate de-asta care nu se mai uita… 😕 :-p :”> )
Intoarce-te si ia-o inapoi la deal.. (E drept ca prin popor se zice ca „e greu la deal cu boii mici”, da dumneata ai avantajul ca n-ai ramas numa’ cu aia mici, m-ai gasit si pe mine).
Nu, nu sa cumpar lapte si FARA cravata si pantofi cu toc, ci pornisem spre holul facultatii „numai in sosete”, asa cum fusese pariul.
Da’ n-am apucat „sa ies in lume” propriu zis, ca toate cele care ma provocasera s-o fac (convinse fiind ca n-as face-o) s-au ingramadit sa traga de mine inapoi si sa ma convinga sa NU MAI onorez pariul – era vorba de iesit (in tinuta mentionata) din sala de seminar unde eram (numai cu cele vreo 5-6 colege din an si fara vreun alt coleg cu noi) si sa parcurg holul secretariatului facultatii – la parter, langa (si larg deschis spre) holul de intrare si alcatuit (parca) numai din geamuri.
Da’ inainte de a ma retine – ma lasasera sa ma „dezechipez” (in sala de seminar), curioase fiind (dupa cum spuneau ulterior) „pana unde o sa merg” (iar dupa asta erau ele mai stanjenite decat mine: eu ma uitam in ochii lor, ele intr-ai mei nu).
Crezusesi ca am trait toata viata ca un sfintisor (sau MACAR ca un anahoret), ca n-am aflat ce e femeia si la ce si cum se foloseste, si ca paharul – nestiindu-i folosinta normala – il duceam la ureche? LA MINE (cat am fost relativ mai tanar) NICIODATA nu s-au certat gramatica cu femeile (care vorbeau corect :-p ) si/sau cu palinca (cu cat mai tare cu atat mai bine – cata vreme isi pastra si aroma de fruct; obisnuiam sa spun ca o palinca este cu adevarat buna doar daca atunci cand ea imi aluneca pe gat mie imi trosnesc urechile…) – SAU (pana acu’ vreo cativa ani) cu tigarile.
P.S. A nu se intelege ca ACEASTA era „comportarea mea cea de toate zilele”: ma simtisem si eu suficient de stanjenit, de stingherit de situatia creata (mai ales pana inca nu stiusem daca ma vor opri sau nu – in cazul aducerii la indeplinire (in functie de CINE ma vedea si CUI spunea) existand riscul unor sanctiuni drastice), da’ eu am bravat mai cu succes, mai credibil, mi-am mascat mai bine stanjeneala…
Hait, am pus-o! Mi-am gasit beleaua, nici tu n-ai toate ţiglele pe casa!
Hm! Probabil ca „sunt bun”, mai bun decat ma creditasem eu – daca nici dumneata nu „ma citisesi” dupa „scaparile” (nu neaparat voite, da’ oricum… permise, ingaduite) de aici de pe blog As fi crezut ca fusesera suficiente pt a-ti fi dat de ghicit (sau macar de banuit) adevarul.
(CUM crezi ca – fara a fi profesionist al limbii romane – am ajuns in stare sa sesizez toate acele „derapaje”? Cam ca in anecdota in care proaspata sotie – intrebata de catre proaspatul sot, la vreo saptamana dupa nunta, daca ea mai avusese experiente sexuale inainte de a-l fi cunoscut pe el – ii raspunsese intrebandu-l daca ii place de ea in pat, si care (dupa raspunsul lui entuziast-afirmativ) il intrebase daca el crede ca asta se invata „la fara frecventa”: folosisem si eu, in mod intentionat, aceste modalitati de formulare. Metoda „plaudible denialability”: dai ceva de inteles fara a formula verbatim, dupa care – ci’ca „mirat” – intrebi DE UNDE a tras concluzia asta, caci tu nu spusesesi decat ca… (si iti citezi cuvintele exacte). Ca doar pana si in basme Fat-Frumos „primea mana fetei imparatului” nu pt casatorie, ci doar ca sa fie felicitat pt victorie… 😛 )
Victòr, relax, te-am citit, dar am lasat sa te mangaie pe crestet iluzia ca esti de nepatruns… :)))
Mai bine vezi ce-i cu scaipurile si febeurile tale !