Inregistrati-va pentru a beneficia de cunostintele comunitatii, a pune intrebari sau a a raspunde la intrebarilor celorlalti.
Suntem o comunitate care incurajeaza educatia si in care se intalnesc know-how-ul si experienta cu perspective inovative de abordare a problemelor.
Autentificati-va pentru a pune intrebari, a raspunde la intrebarilor celorlalti sau pentru a va conecta cu prietenii.
V-ati uitat parola ? Introduceti adresa de email si veti primi o noua parola.
Please briefly explain why you feel this question should be reported.
Va rugam explicate, pe scurt, de ce credeti ca aceasta intrebare trebuie raportata.
Motivul pentru care raportezi utilizatorul.
Dă (conjugare a verbului a da) + mi (formă neaccentuată a pronumelui mie) + le (formă neaccentuată pentru ele) = dă mie pe ele = dă-mi-le şi nu dămi-le
Valabil şi pentru: dă-mi-o, dă-mi-l, dă-mi-i, daţi-mi-o, daţi-mi-le, daţi-mi-l, daţi-mi-i, dar NU pentru da-ţi-mi.
Mai sunt si cazuri in care corect se scrie cu trei cratime (parca mai mult in cadrul modului reflexiv imperativ al verbelor): citi-ti-l-ai (textul)! aduna-ti-s-ar (gandurile)!
Grea romana asta. Da-mi-le mie este corect, dupa parerea mea. Na-ti-o tie…
Deci cum e, si de ce ?
Da-ti-mi si mie o idee !
Dati-mi (dati mie , o idee) ?
Dati-mi! ( voi imi dati mie)
Sergio, ai inceput bine rationamentul, nu stiu de ce nu l-ai dus pana la capat:
– fie „da-ti” (da (tu) – tie)
– fie dati-mi (dati (voi, dumneavoastra) – mie)
Cred ca reiese clar faptul ca da-ti-mi (da (tu) – tie – mie) e un nonsens.
cred ca ar fi fost citi-tu-l-ai…
asta ca sa intelegem persoana cu care ai vorbit! O inversiune, si legare prin cratima a doua cuvinte pentru muzicalitate :))
parere… corectati-ma va rog daca gresesc …
legarea*
alexam, oi fi eu acuma mai obtuz, mai „greu de cap”, da’ nu pricep DE UNDE „ti-a dat” dumitale acel „cititulai”, ca eu n-am gasit referire la el nici in textul articolului, nici in comentariile precedente.
Intentionat scrisesem expresia fara cratime, ca sa „las loc” pt mentiunea (ca sa nu las totusi problema ridicata fara un raspuns… „neprofesionist”) ca opinia mea este ca forma sugerata de dumneata este gresita, si consider ca dovada o ai imediat daca parcurgi toata conjugarea respectivei expresii verbale:
(eu) cititu-l-am (noi) cititu-l-am
(tu) cititu-l-ai (voi) cititu-l-ati
(el, ea) cititu-l-a (ei, ele) cititu-l-au
Acel „tu” „scos separat” – prin cratima – de catre dumneata ar putea cat-de-cat (in principiu) sa creeze eventuale confuzii si sa dea loc la discutii DOAR in cazul formei sugerate de catre dumneata, la persoana a doua, in toate celelalte cazuri acel gen de separare conducand la absurditate evidenta.
Acel „cititu” n-are nici o legatura cu pronumele personal „tu”, ci este o modalitate arhaica de formare a participiului – sau poti eventual s-o consideri si un regionalism, avand in vedere ca (SI INAFARA acestei forme inversate) acest mod de exprimare inca se mai intalneste (daca nu ma insel) prin „Maramu’ ” (pe la cei care mai folosesc si
„formule prescurtate” de genul „mămăli’ cu brâ’ cu la’ „) si prin Bihor, unde inca se mai spune „m-am dusu”, „am facutu” etc.
s-ar înlătura o parte din dubii dacă am recurge la utilizarea diacriticelor