Inregistrare

Inregistrati-va pentru a beneficia de cunostintele comunitatii, a pune intrebari sau a a raspunde la intrebarilor celorlalti.

Suntem o comunitate care incurajeaza educatia si in care se intalnesc know-how-ul si experienta cu perspective inovative de abordare a problemelor.

Login

Autentificati-va pentru a pune intrebari, a raspunde la intrebarilor celorlalti sau pentru a va conecta cu prietenii.

Resetare parola

V-ati uitat parola ? Introduceti adresa de email si veti primi o noua parola.

Va rugam sa va autentificati.

Please briefly explain why you feel this question should be reported.

Va rugam explicate, pe scurt, de ce credeti ca aceasta intrebare trebuie raportata.

Motivul pentru care raportezi utilizatorul.

AniDeȘcoală.ro Latest Articles

Da-mi și Dar îmi

Da-mi și Dar îmi
Poți fi de ajutor la urmatoarele teme

Este corect să scriem da-mi în loc de dar îmi (de exemplu, ”da-mi spune și mie careva dacă-i corect?”).

Eu tind să cred că nu, pentru că respectiva cratimă ar trebui să țină loc și de r, și de î, iar asta ar fi neobișnuit. O cratimă și un apostrof iar n-au cum să fie o soluție și oricum înțeleg că apostroful nu (mai) este recomandat pentru scrierea formelor literare.

Totuși, mi-ar plăcea să mai citesc niște păreri/argumente.

Alexandra, îți mulțumim pentru inspirație!

Citește și:   Calitativ și mai calitativ

Articole interesante

7 comentarii

  1. Părerea mea este că formularea „da-mi” nu e greşită, ba chiar sună şi arată destul de natural.
    Cine o sună pe Diacritica să o întrebe? 🙂

  2. Traian, nici mie nu-mi sună rău în viu grai, dar în scris cred că ar trebui să se aplice reguli riguroase…

  3. La http://dexonline.ro/articol/1.2._Semnele_ortografice se spune printre altele așa:

    Când căderea unui sunet se produce în interiorul unui cuvânt scris cu cratimă, se recomandă folosirea numai a apostrofului (înșir’te, mărgărite, nu înșir’-te < înșiră-te).

    Chiar dacă nu e chiar la fel – nu-mi pot închipui scrierea "dar-mi spune si mie cineva…" – parcă totusi aș prefera varianta cu apostrof:

    Da'mi spune și mie cineva…?

  4. Cicu, la apostrof m-am gândit și eu. Dar tot am rezerve și în niciun caz nu s-au risipit după ce am citit articolul cu pricina, deși l-am consultat și eu (printre altele) înainte să scriu articolul.

  5. Păi… prea multe variante nu sînt, de fapt:

    1. da-mi
    2. da’mi
    3. da’-mi

    Varianta 3 ar fi probabil cea mai riguroasă, dar ținînd cont de recomandarea din DOOM, apostroful ar fi ‘mai tare’ și cîștigă.

    Între 1 și 2, așa avea două motive suplimentare să prefer varianta 1:

    a) dacă păstrez forma lungă a lui „îmi” – „da’ îmi spune cineva și mie…” – apostroful „pre-există” eliminării lui î, și ca atare îl simt „mai în drept” să-și păstreze locul

    b) avînd în vedere că deseori și în diverse contexte se scrie fără diacrirtice, prin „da’mi” se evită elegant confuzia posibilă cu „dă-mi” (da-mi te rog prajitura de pe masa).

  6. Cicu, sunt 100% de acord. Dar tot mă simt pe teritoriu nesigur cu apostroful ăla 🙂

  7. – Dupa stiinta mea, in principiu orice se spune („articulat”, nu sunete nearticulate – spre ex un fluierat, sau un plescait din buze / limba) intr-o oarecare limba (care DISPUNE de scriere, nu este exclusiv orala – ca limba bosimanilor) ar trebui sa poata sa si fie scris. In concluzie, daca „da-mi” este folosit oral, TREBUIE sa poata sa si fie si el scris CUMVA (inteligibil), CITIBIL asa cum se pronunta.

    – Nu exclud sa existe, da’ NICI nu-mi amintesc sa fi intalnit pe undeva, vreo regula care sa limiteze numarul de caractere pe care le poate inlocui o cratima / un apostrof.
    Din cate stiu eu, in limba romana, spre deosebire de apostrof (al carui principal rol este cel de a inlocui o litera / un grup de litere consecutive elidate („scoase”) dintr-un cuvant, si care mai poate avea eventual si rolul suplimentar ca – daca literele elidate sunt situate la extremitatea cuvantului – sa indice faptul ca acele cuvinte consecutive se pronunta impreuna, „legat”), cratima – atunci cand este plasata (fara lasarea unor spatii / blancuri) intre doua cuvinte – are drept principal rol sa indice faptul ca la citire cele doua cuvinte „legate” prin ea trebuiesc pronuntate impreuna, mai avand in plus si rolul suplimentar de a inlocui eventuale litere elidate la conjunctia celor doua cuvinte.
    In concluzie, in principiu ar trebui folosit fie unul dintre sisteme, fie celalalt (n-am auzit sa se fi exclus din limba romana folosirea apostrofului cu acest/e rol/uri), dar eu si aici procedez neconventional si – pt a facilita intelegerea completa si corecta a modului in care am gandit eu pronuntia – de multe ori folosesc concomitent atat cratima cat si apostroful, mai ales atunci cand am elidat litere din ambele cuvinte („se poate si asa, DA’-‘N cazul asta…” – cu „da’-‘n” in loc de „dar în”).

Lasa un comentariu