Inregistrati-va pentru a beneficia de cunostintele comunitatii, a pune intrebari sau a a raspunde la intrebarilor celorlalti.
Suntem o comunitate care incurajeaza educatia si in care se intalnesc know-how-ul si experienta cu perspective inovative de abordare a problemelor.
Autentificati-va pentru a pune intrebari, a raspunde la intrebarilor celorlalti sau pentru a va conecta cu prietenii.
V-ati uitat parola ? Introduceti adresa de email si veti primi o noua parola.
Please briefly explain why you feel this question should be reported.
Va rugam explicate, pe scurt, de ce credeti ca aceasta intrebare trebuie raportata.
Motivul pentru care raportezi utilizatorul.
Da, multe cunoştinţe derivă din ştiinţe, dar să nu fim ridicoli! Cunoştiinţe nu este un cuvânt valid!
Cunoştinţă = cunoaştere; (la plural) totalitatea noţiunilor, ideilor, informaţiilor pe care le are cineva într-un domeniu oarecare; persoană pe care vorbitorul o cunoaşte.
Să nu fim ridicoi ! 😛
Sunt de acord: nu există cuvântul „cunoştiinţă”.
Dacă nu aţi scris deja, abordaţi , vă rog, şi confuzia dintre „conştienţ㔺i „conştiinţă”. Mulţumesc !
cum se pronunţă corect ‘duceţi-vă’ (cu accent pe prima silabă) sau ‘duceţi-vă’ (cu accent pe a doua silabă)?
Vă mulţumesc!
@Miha,
La forma pozitivă, toate imperativele de persoana a II-a plural au accentul pe aceeaşi silabă ca forma de infinitiv aferentă. Sau ca forma de plural a persoana a II-a a prezentului indicativ: voi vă dú-ceţi, dú-ce-ţi-vă!
Eugenia rocks!
Are dreptate Zina: confuzii creeaza mai degraba forma la singular decat cea la plural: cunostinta vs constiinta vs constienta (toate 3 forme valabile, dar cu intelesuri diferite).
Eugenia, îţi mulţumesc pentru răspunsul tău. Aş vrea să te întreb dacă există o regulă scrisă, în vreo lucrare normativă, în legătură cu ce mi-ai răspuns. Ceea ce mi-ai spus este în armonie cu ce am citit şi eu în lucrarea ‘Gramatica practică a limbii române’ a Ştefaniei Popescu, la pagina 307, unde se spune: ‘La persoana a II-a plural toate verbele au la imperativ forma identică cu forma persoanei a II-a plural a indicativului prezent, de care se deosebeşte numai prin intonaţie’.
Totuşi, părerile sunt împărţite. În lucrarea sus-amintită se vorbeşte despre ‘forma’ verbelor, dar nu şi despre pronunţia lor. Ceea ce mă derutează este mai mult ca perfectul ‘duseserăm’, unde, firesc, nu pui accentul pe ‘du’.
Aştept în continuare părerea ta.
Cu mulţumiri sincere.
Nu pot să cred aşa ceva – VictorCh a scris doar două rânduri!!! 🙁
ATAT avusesem de spus – nu era (si nu e) vreo polemica unde sa fi avut de argumentat, doar mi-am exprimat opinia. (PLUS ca – dupa cum am mai enuntat de ţâ ori – nu totdeauna am timp / energie / dispozitie pt comentrii lungi.)
Incredibil, Victor numai doua randuri si BoB-e=mc2 nu se ia de mine!