În curând se împlinesc 3 ani de când am cumpărat domeniul ăsta și adevărul e că proiectul scri.ro putea să fi murit în fașă de o sută de ori pentru că singurul tip de comentariu pe care îl primeam la început era sub formă de ”ai greșit…” și mereu era vorba despre chichițe descoperite de oameni mici care încercau să se simtă mari. Apoi, pe măsură ce scri.ro a mai crescut, au început să apară și altfel de comentarii. Și nu e vorba de laude, pentru că Internetul e fix locul unde lumea defulează tot ce adună în viața de zi cu zi. Vorbele bune vin foarte, foarte rar și-n lumea reală, așa că așteptările mele pentru apreciere în sfera on-line tind spre zero. Sigur, se întâmplă să citim și de bine și prețuim asta cu atât mai mult pentru că se întâmplă rar. Dar constanta din ultimii 3 ani a fost critica.
Bine, nici critica nu e rea până la capăt. Dacă știi să cerni răutatea tâmpă și să extragi fragmentele constructive, critica poate duce la progres. Și, slavă Domnului, în ultimii 3 ani am învățat o mulțime de lucruri, inclusiv din critică. Numai că nu știu cum se face că în ultima vreme par să citesc din ce în ce mai multe comentarii neplăcute. Nimic de zis. Greșesc. Sunt om. Uneori mă grăbesc și scriu greșit sau reformulez doar o bucățică din întreg care apoi nu se mai potrivește perfect, iar câteodată pur și simplu nu mi-e bine etc. Poate că și în articolul ăsta vor fi greșeli… Și știu că, având în vedere natura subiectelor abordate, probabil am o răspundere mai mare să nu strecor greșeli. Dar se întâmplă și, deși sunt berbec, n-am un orgoliu stupid; recunosc atunci când greșesc, corectez și din când în când chiar e ceva de învățat din greșeală.
Însă doar din când în când, pentru că de multe ori sunt pur și simplu erori de tastare. De exemplu, ieri am greșit o literă și a fost exact genul ăla de situație în care o literă înseamnă al naibii de mult. Rezultatul a fost un dezacord urât. Totuși, cine ajunge pe aici ceva mai des probabil că a citit deja suficient de mult încât să-i fie clar că n-am probleme cu acordul dintre subiect și predicat, deci concluzia logică era că fusese greșeală de scriere. Dar îmi asum că am greșit. Prima dată mi s-a atras atenția frumos printr-un comentariu și am corectat. Însă newsletter-ul s-a trimis fără corectură și, în consecință, am primit și oarece mesaje prin care mi se atrăgea atenția asupra aceluiași aspect, dar în cu totul alți termeni. Culmea e că mesajele de genul conțineau și ele (fără excepție) greșeli și, ca să vedeți ironie, pe majoritatea le-am suspectat ca fiind tot greșeli de tastare. Apoi, zilele trecute am mai citit niște mizerii de la fanii loiali ai unui site de pe aceeași nișă (nu-i spun concurent pentru că mie îmi place să cred că, deși operăm separat, global lucrăm în aceeași direcție). Iar acolo nici măcar nu era vorba despre greșeli (apropo, pentru cine mai e apăsat de grija faptului că domeniul e scri.ro, să afle acum că scrii.ro e cumpărat și el de multișor timp și face re-direct automat aici). Erau și aprecieri personale, dar chiar dacă n-ar fi fost și formulări de tipul ”idioții ăia de la scri.ro”, vă spun sincer că e dificil să nu iei personal agresiuni care vizează creația proprie.
Și mizeriile mai mici sau mai mari se tot adună… Iar cel mai mare of pe care îl am este legat de motivul pentru care atâta lume insistă să atace orice prinde și oricând prinde câtă vreme demersul ăsta nu e agresiv în natură. E drept că am înțeles deja de niște ani că adesea injuriile/cuvintele urâte/criticile exagerat de agresive au mai puțină legătură cu mine/conținutul și mult mai multă legătură cu emițătorul. Însă tot mi-e greu să accept că mă împiedic de atâtea porcării când eu încerc să construiesc ceva (util) și nu cer nimic de la nimeni, nu fac rău nimănui, nu scriu de rău despre nimeni, nu fac averi colosale pe spatele săracilor (de fapt, la drept vorbind, din toate resursele alocate în ultimii ani, eu n-am văzut în mână nici 3 lei) etc. Motivația mea pentru proiectul ăsta e oarecum patriotică. Eu sunt printre ăia tineri care se mai încăpățânează să creadă că se mai pot face și lucruri bune cu țara asta, iar limba (cred eu) e în egală măsură simbol și barometru. La 25 de ani e clar că încă nu pot muta munții și influența mea e cam de aici până mai încolo, dar de la 22 am tot alocat timp și alte resurse acestui site pentru că așa am considerat eu că pot schimba ceva în bine. Mai mult decât asta, plata impozitelor/taxelor la zi și compostarea biletului la fiecare urcare într-un mijloc de transport în comun nici nu cred că pot să fac acum. N-am nevoie de statuie, dar cred că nu mi-ar displăcea nici să primesc ceva mai puțin sictir (mai ales de la cei care tot așteptă schimbarea din exterior). Eu cred în proiectul ăsta și, deși în ultima vreme nu mi-a mai adus cine știe ce satisfacții, am să scriu în continuare. Da, uneori e posibil să mai scriu și cu greșeli, pentru că viața mea totuși n-are cum să se învârtă exclusiv în jurul acestui blog și efectiv n-am timp să-mi fac mereu analiză pe text ore în șir să văd dacă e totul perfect. În plus, cred că e o realitate statistică – scrii mai mult, greșești mai mult. Și apoi mai sunt și cei care chiar sunt chitiți să caute nod în papură…
Dar tot textul ăsta e mai degrabă un apel la bun simț. N-am nevoie să mă iubească toată lumea. N-am nevoie de laude. N-am nevoie să demonstrez nimic altora (și cu atât mai mult unor oameni pe care nu-i cunosc). Însă mi-ar plăcea să pot continua proiectul ăsta în termeni mai puțin agresivi. Când greșesc, vă rog, corectați-mă. Dar puteți să alegeți o formă ceva mai altfel pentru mesajele voastre și un ton mai temperat. Am luat în considerație și varianta de a închide comentariile și, în general, punțile de comunicare dintre noi și vizitatori, dar așa cred că pierde toată lumea. Multe dintre comentarii aduc informații utile și așa creștem și noi, dar și voi. La fel, dacă am elimina formularul de la Idei, iar s-ar pierde lucruri bune. Mi-ar plăcea mult să nu mai simt că sunt în război cu unii sau cu alții. Până la urmă, cred că aproape toți cei care ajung aici au un interes față de limba română, deci avem cumva un țel comun…
Micuţă Emi, sper din tot sufletul ca acel comentariu, prin care ti s-a atras atentia frumos, sa fi fost al meu. Si te rog sa fii convinsa ca nu cu superioritate sau dusmanie sau ranjind sardonic te-am atentionat. Ci cu drag si cu respect, tocmai pentru ca eram absolut convinsa ca viteza ti-a jucat festa. Si inca, te-am corectat tocmai pentru ca apreciez si respect munca ta de aici, mai ales ca o faci cu dedicatie si dezinteresat.
Ca sa fiu un pic telenovelistica, eu consider domeniul tau, cum il numesti tu, ca fiind al nostru al tuturor si deci… hm, nu vreau sa rada cineva de noi. Na, am zis-o, acu poti sa razi !
Laude meriti din plin ! Amandoi, ca sunteti doi, cu Alex.
Iar critica depinde doar de la cine si sub ce forma vine ea, insa e buna si ea, te impinge inainte si te ajuta sa devii si mai bun.
Tatiana, sigur că nu comentariul tău m-a supărat. Mi-ar plăcea să sune așa toate criticile (justificate). E-ul ăla era chiar musai de corectat. Altfel, poate îl lua careva de bun… Genul ăsta de comentariu nu doar că nu mă supără, dar îl consider util.
Iar textul e în nume propriu, pentru că e oful meu. Alex nu ia lucrurile așa personal, dar asta se justifică și prin faptul că nu el scrie, deci nu spre el se abat criticile 🙂
Ah, ce ma bucur!
Da, era musai, pt ca iesea un dezacord posibil ( in mintea unora). Nu e ca si cum ai fi scapat un S langa un A, din cauza ca sunt alaturate pe tastatura. Si speram sa te scutesc de remarci rautacioase.
Nepasarea, neimplicarea (sau cum sa-i zic) lui Alex cred ca se justifica prin faptul ca e barbat si ei nu pun la suflet chiar asa criticile. Tu esti o domnita delicata si muuuuuult prea bine crescuta. Iote c-am uitat, doar ne-ai explicat odata, pe undeva, cum se scrie asta: binecrescut sau bine crescut? Bătrâneţili, arză-le-ar focu’ !
Tatiana, mulțumesc 🙂
PS: DEX văd că n-are nimic împotriva lui binecrescut, dar DOOM include doar bine-crescut (cu sensul de cuviincios) și bine crescut (dezvoltat bine).
Recunosc, newsletter-ul de la voi il astept cu bucurie si nu ezit niciodata sa il deschid imediat. E mereu simplu, la obiect si cu informatii de interes. Insa acum am fost surprinsa. Nu de lungimea textului, nu de faptul ca ati considerat necesare justificarile si „invitatia” de a primi un feedback uman, respectuos de la cititorii vostri, in concordanta cu efortul pe care il depuneti. Nici de faptul ca descopar si aici oameni rautaciosi, care isi arunca punctul de vedere ca o manusa. Ci de prietenia care transpare dincolo de randuri.
Ma bucura acesta senzatie!
Sper sa investiti in acest proiect, in continuare, cu incredere si entuziasm; cu greseli mici de tehnoredactare/continut sau cu erori datorate oboselii sau grabei; dar cu prieteni care sa aprecieze investitia voastra.
PS: Cine se poticneste in micile detalii, nu este pregatit pentru imaginea de ansamblu, nu este doritor de invatare.
Diana, mulțumim 🙂
Incearca sa vezi partea frumoasa, Emi.
La 22 de anisori ati avut o idee misto, ati luat un domeniu (si al doilea cand v-ati dat seama ca e gresit primul), ati scris in timpul vostru, pe banii vostri de server. Desi uneori cu pauze, au trecut ani si inca scrieti, nu v-ati pierdut pe drum, nu ati renuntat.
Din nimic a iesit un site/blog/whatever cu mii de vizitatori unici, zilnic, si o multime de cititori fideli. Not bad, is it?
Greseli vor fi inevitabil, doar cine nu munceste nu greseste. Dar oare sunt asa frecvente? Sunt asa importante? Devine scri.ro mai putin util? Mereu vor fi oameni care vor stramba din nas, vor critica, vor injura, pentru ca asa vor si atat pot.
Eu zic sa zambesti larg si sa nu te consumi, fii mai Alex.
Din partea mea, felicitari. Sincere.
Am fost plăcut surprins de senzația de prietenie din ultimul newsletter. Admit că ceea ce faceți e nespus de important pentru cei ce vor să-și dezvolte un grai și o scriere corectă a limbii române. Pe de altă parte toți suntem conștienți de faptul că internetul este un mediu ostil iar asta seamănă frustrare deseori. Femeie fiind, este foarte important să nu reprimi asta ci să încerci să o înfrunți. Dar să crezi că asta va schimba atitudinea omului din România zilei de azi e pur și simplu utopie.
N-am să îndrăznesc a vă cere să continuați ceea ce cu plăcere și mulțumire sufletească faceți ci doar să faceți ceea ce credeți că e corect din punctul vostru de vedere fără a lua în seamă părerile de natură negativă. Chiar dacă un singur suflet vă mulțumește considerați inițiativa reușită.
P.S. Consider că detaliul face ansamblul. Așa suntem educați, iar în acest context detaliul face diferența.
Vă mulțumesc pentru ceea ce faceți.
Cusurgiule, mulțumim. Și câtă vreme încă facem asta, e clar că mai reușim să mai vedem și câte o parte bună. Iar despre domeniu, să știi că nu l-am considerat niciodată greșit; ne-am amuzat la gândul că așa își vor aminti ușor de noi cei care chiar au nevoie (dar scrii.ro l-am cumpărat la relativ puțin timp după start, în mare parte pentru că mulți păreau să nu prindă gluma).
Continuăm. Mai avem treabă. Eu mai am treabă inclusiv în a deveni mai mult Alex, deși unele schimbări încerc să le implementez de ani de zile și nu se prinde mare lucru de mine. Dar perseverez. Perseverăm. Și scri.ro merge mai departe.
Mderivative, îți mulțumim și noi pentru aprecieri. Și, deși nu-mi dau seama dacă proiectul nostru chiar schimbă ceva concret, faptul că mii de oameni ajung aici zilnic îmi dă speranță că poate, poate. În rest, e povestea aia cu ”fii tu schimbarea pe care o vrei de la lume”. Iar despre partea cu reprimarea, uite că în sfârșit m-am exprimat :). De regulă am tot căutat supape alternative, dar genul ăsta de text am vrut să-l scriu de multe ori. Din varii motive n-am făcut-o până acum, însă i-a venit vremea și nu-mi pare rău că l-am publicat.
„…site de pe aceeași nișă (nu-i spun concurent pentru că mie îmi place să cred că, deși operăm separat, global lucrăm în aceeași direcție).”
Poate ca inteleg eu gresit lucrurile, dar eu traiesc avand convingerea ca nu-ti poate fi concurent DECAT cineva care „lucreaza în aceeași direcție”: nu pricep CARE ar fi concurenta (alta decat aceea de a se realiza pe deplin in viata) intre (spre ex) o speoloaga (sau oceanografa) si o asistenta medicala, sau intre oricare dintre acestea si o vanzatoare, sau o mama casnica. (Nu ma refer la o eventuala rivalitate pt „atentia” aceluiasi barbat, sau la o eventuala ambitie de a deveni renumita, ci exclusiv la domeniul ocupational.)
„…e dificil să nu iei personal agresiuni care vizează creația proprie.”
Daca asertiunea este adevarata, este grav (pt voi). Eu cred totusi ca este vorba despre o deficienta de exprimare: critica (argumentata) – oricat de agresiva (desi frumos si elegant ar fi sa fie exprimata nu agresiv, ci calm) – a CREATIEI, a ideilor exprimate (sau a formei de exprimare a acestora) este justificata si poate (si ar trebui) sa fie considerata a fi constructiva. (Chiar daca respectiva critica este gresita, ea reprezinta totusi o verificare a corectitudinii afirmatiei criticate). Problema apare atunci cand pe baza unei creatii / idei este criticat NU creatia / ideea, ci autorul acesteia (si – PE LANGA incorectitudinea procedeului – acest mod de a proceda este cu atat mai neplacut cu cat este exprimat intr-un mod mai agresiv).
„…mizeriile mai mici sau mai mari se tot adună…”
Nu le lasati sa se adune! Sunteti proprietarii saitului, si in aceasta calitate aveti toate indreptatirile SI puteri discretionare!
Daca va este greu sa suportati acest gen de reactii (sau daca pur-si-simplu n-aveti chef de ele) elegant este ca la prima „abatere” sa moderati comentariul suparator, scotand din el partea care va agreseaza (sau stergand tot comentariul) si sa atrageti atentia faptasului pt ca acesta sa stie ca modul sau de a proceda va deranjeaza si sa nu mai repete fapta. La o eventuala recidiva, puteti sa banati cu totul respectivul comentator. (Masurile punitive extreme le puteti lua si de la inceput, dar parca NU ASA „e frumos”.)
„…să atace orice prinde și oricând prinde câtă vreme demersul ăsta nu e agresiv în natură.”
Atac care sa nu fie agresiv? Nu e o contradictie in termeni? (Sau LA CARE – ALT demers te referi?) (Si eventual „agresiv PRIN natura sa”, nu „IN natura”.)
„…adesea injuriile/cuvintele urâte/criticile exagerat de agresive au mai puțină legătură cu mine/conținutul…”
In optica mea, ai facut o nemaipomenita „salata” de demersuri poate neplacute, dar justificate, si simple magarii: critica (ARGUMENTATA) – oricat de neplacuta – este justificata, pe cand injuriile si alte cuvinte indecente nu (ba este de recomandat evitarea si a unui „ton” neplacut in exprimare). In mod similar, criticarea unor idei este justificata / indreptatita, pe cand transferul criticii asupra persoanei autorului ideilor „combatute” NU este.
„…mi-e greu să accept că mă împiedic de…”
Nu te mai impiedica! Sari peste – fie neglijand, fie moderand. (Pe unii, decat sa-i bagi in seama mai bine-i bagi altundeva…)
„…nu cer nimic de la nimeni, nu fac rău nimănui…”
Ba da: ceri tuturor corectitudine si faci rau (psihic) – chiar daca indreptatit – celor carora le dovedesti ca (contrar parerii lor) nu sunt ei „nec plus ultra”.
„Eu sunt printre ăia tineri care se mai încăpățânează să creadă că se mai pot face și lucruri bune cu țara asta…”
Felicitari pt acest mod de gandire! Este intr-adevar patriotic (chiar daca poate constitui un impediment in calea deplinei… ” „realizari” materiale”). (Dar presupun ca vrei sa faci ceva bun IN tara asta, nu CU ea…)
„La 25 de ani…”
Multi inainte!
„…nu mi-ar displăcea nici să primesc ceva mai puțin sictir…”
Ai auzit vreodata proverbul „cainii latra, ursul trece…”? DE CE sa-ti pese? Gandeste-te ca daca te injura inseamna ca-ti dau importanta, nici macar un caine nu latra la o piatra sau la un pom… (Recent am citit un text care spunea ca „cine ma raneste ma faxce sa ma simt puternic, cine ma vorbeste ma face sa ma simt important…” si un altul care spunea ca „I choose to live by choise, not by chance; to make changes, not excuses…”)
„Însă mi-ar plăcea să pot continua proiectul ăsta în termeni mai puțin agresivi.”
Numa’ ce i-ai starnit pe „heitari” – le-ai dat apa la moara, si-au dat seama ca au succes. (Daca nu obtin nici o reactie se lasa – vezi partea cu cainele care nu latra la piatra.)
P.S. Prea preocupat cu critica textului (sa-mi fie rusine!) era sa uit sa te (sa VA) felicit si sa va multumesc pt saitul pe care l-ati creat si-l intretineti si dezvoltati. La mai mult si la mai mare!
Cuvintele e de prisos.
VictorCh, din punctul meu de vedere, concurența presupune să avem direct ceva de împărțit și nu mi se pare că e cazul.
Emi, in conceptia mea concurenta, competitia este cu totul altceva decat inamicitia, dusmania, ura: nu pornire la harta si nu intentia de a-ti priva competitorul de altceva decat de prioritate (nici macar de succes – cu conditia ca propriul succes sa fie mai mare decat al concurentului) ci doar dorinta de a o „lua inainte” (orice ar fi insemnand asta) rivalului, de a fi „in fata lui”. In caz contrar, concursurile atletice s-ar incheia invariabil intr-o baie de sange (sau MACAR s-ar desfasura prin „piedici” puse celorlalti alergatori / saritori / aruncatori, competitori directi) si probabil ca n-ar fi departe nici olimpiadele scolare.
P.S. Precizare: RIVALITATE poate sa existe (in optica mea) SI intre persoane lucrand (in acelasi domeniu) in directii opuse (spre ex unii construind, altii daramand), dar CONCURENTA nu poate exista decat intre persoane lucrand in acelasi sens.
Mai Victore, n-o mai face pe-a… ala, stii tu !
Chiar lucrand in acelasi sens, daca scopul final este unic (si de toata lauda, zic eu) si nu se cauta a se trage foloase materiale, despre ce concurenta mai vorbim? In cazul nostru este vorba despre bagatul limbii romane in capul melteanului. Cine ce interes ascuns are aici? Asta-i mai mult ca o munca voluntara, patriotica. Fetele astea nu vor lua nicio medalie, nici vreo recunoastere nu vor avea, nici in bani n-o sa se ingroape, nici statuie… nici… nici… Deci, despre ce vorbim?
Il ajuta pe roman sa inteleaga si sa asimileze niste cunostinte, asta-i miza, daca pot sa-i spun asa! Nu vor sti niciodata cati si de la cine au invatat mai mult, de la una sau de la cealalta!
Au trecut de la baietii la fetele? 😀
Victòr, bag samă… articolul l-a postat Emi joi. Pe sistemul: „spunei ardeleanului un banc joia si el va rade abia duminica, la slujba!” , sper sa intelegi si tu azi, ca-i duminica! :))) Tu ai zis asta candva.
Hai, dă s’ ti ţuc !
Cusurgiule, din una doua! Ori tu esti prea destept si nu te-nteleg decat cei intelijenti ( printre care nu ma numar) ori ejectezi scurt, numa’ concluzia celor gandite in capul tau ori esti fumat. Ce dreacu zâşi acoloşea?
kentu’ e de vina, de la 16 ani fumez 🙁
Pai si eu tot d’alea trag, da’ parca nu-s asa absconsa ca tine. Hai te rog eu, zi-mi ce inseamna aia. pliz-pliz, pliz-pliz…
Cusurgiule, eu am presupus că e vorba de mine și de autoarea celuilalt blog de nișă 🙂
Stai usor Emi, ca nu stim la ce ma refer. 🙂
Corect . Dar tot nu-nteleg ce-a zis ‘mnealui.
Tatiana, cred că e din filmul ăsta http://scri.ro/nas-carn-sau-coroiat-2988.html 🙂
AHAAAAAAAAAAAAA
Nu ma mai joc! Ti-ai dat seama o data cu mine.
Dar in cazul asta, cel care n-a inteles e el. Tu ai inteles despre cine vorbeam eu, Emi, cand am spus ” fetele”.
Tatiana, Tatiana… PREA esti grabita sa-mi combati ideile si nu mai esti atenta sub CE forma o faci. „Spunei”? Ti-ai ratacit pe undeva cratimele si nu ti-au mai ajuns cele pe care le-ai mai gasit la indemana?
(Bine, hai ca am batut destul apa-n piua cu subiectul asta: ma dau batut – recunosc „cu voce tare” (ce gandesc „pe dinauntru” e treaba mea!) ca blogurile in cauza nu sunt concurente. E bine asa?)
P.S. Oare CE s-o fi intamplat cu exprimarea „la implinirea acestui deziderat concura blogurile…” („Concurenta” n-are un singur sens… ) 😛
Am descoperit si eu de vreo 2 ani acest site, si ma bucur ca exista. Apreciez munca ta, si desi nu am dat nici un semn pana acum imi place ce am gasit aici, si l-am gasit cautand ceva pe net de care nu eram sigur. La tine am gasit raspunsul si incet incet am tot revenit gasind lucruri utile si interesante, si consider ca momentul greu prin care treci e totusi prea mic ca sa te impiedici de el. Inteleg prin ce treci, am incercat si eu un proiect online, la care am renuntat dupa ceva ani, poate ca tot din cauza unui feedback pozitiv. Nu e o solutie asta, iar azi sunt nostalgic prea des. Dar intotdeauna negativistii, rautaciosii … sunt mai vocali ca ceilalti. Cred ca la un moment dat pomeneai de traficul pe care il ai pe site, fa o comaparatie intre numarul vizitatorilor si cel al rautaciosilor, si gandeste-te ca ceilalti sunt de partea ta. Si mai e un lucru, daca tot revin aici, inseamna ca le place, poate au doar o problema de comunicare 🙂 Felicitari pentru ceea ce faci si mult spor in continuare.
Horia, îți mulțumim și ție! Mă bucur sincer că articolul ăsta a generat (până acum) mai degrabă reacții pozitive și n-au fost deloc puține. Și știu că ai dreptate în ceea ce privește ponderea dintre trafic și ”răutăcisme”, însă și tu pari să fi experimentat marea putere a comentariilor negative, deci înțelegi unde băteam 🙂
Horia: „…am incercat si eu un proiect online, la care am renuntat dupa ceva ani, poate ca tot din cauza unui feedback pozitiv.”
Hm! MIE mi se pare aberant sa renunti din cauza unui feed-back pozitiv – mai degraba imi vine a crede ca este vorba despre o deficienta de comunicare si ca dumneata DE FAPT ai renuntat FIE din cauza unui feed-back NEGATIV, fie (eventual) din cauza LIPSEI unui feed-back pozitiv.
Emi, are dreptate omu’: spert ca nu „te bate gandul” ca INTR-ADEVAR sa abandonezi saitul?
Vai, Victòr, sunt oripilata ! Sa fac eu asa ceva ! Nu pot sa cred, ca scuza nu pot invoca decat unghiile prea lungi. Sunt sigura ca am batut cratima, dar o fi alunecat unghia pe tasta, caci nu fac eu din astea, crede-ma!
Si uite asa, daca m-ar fi pus cineva sa jur ca n-am omis in viata mea vreo cratima, as fi jurat imediat si cu mare mandrie. Multumesc ca m-ai atentionat si m-ai ferit de a jura stramb. 🙂
Dar mai am o greseala, pe care o observ acum si eu: in ultimul meu comentariu am scris „o data cu mine”. Corect era „odata” , intr-un singur cuvant ( deodata, in acelasi timp).
Emi, sunt sigura ca ai vazut si tu. De ce nu mi-ai dat o scatoalca dupa ceafa, ha?
Bagsama n-oi fi citit comentariile adresate altora cu tot atata atentie ca pe cele adresate mie… (O scuza TREBUIE sa-mi gasesc si eu, NU-U*? 😛 )
* Dealtfel sunt uimit si eu de faptul ca nu mi-a „sarit in ochi” si aceasta greseala…
VictorCh: ai dreptate, era vorba de lipsa unui feedback pozitiv, scuze … 🙂
Multumesc
Spovedanio-tanguiala asta n-are nici un rost. Bucura-te de site, e o treaba buna, lasa-ne sa ne dam mari si sa fim cei mai destepti, accepta ca niciodata nimeni nicaieri nu-i mai destept ca mine si „mine” suntem multi, lasa-i pe aia de meserie sa te desfiinteze ca-i clar ca-ca ei nu-i nimeni si gata. Ceva tot ramane de invatat si ne distram bine, pacat ca nu prea avem timp.
Uite cum au iesit oamenii sa te mangaie si sa-ti dea pusi pe bubita. Iti place ?
Si nu mai zi „un site”, spune-i diacritica sau cum s-o chema, sa stim si noi unde-s magarii, sa mergem peste ei si sa-i spurcam.
BTW, Tatiana draga, aici la Cluj sunt interzise bancurile dupa ziua de joi.
â din u, simplul fapt că am avut eu chef s-o scriu (pe site-ul meu, pe timpul meu etc.) o face cu rost. În rest, sănătate!
eu, meu, meu… in rest sanate, acum am inteles, nu era spovedanie, era autoevaluare; fie cum vrei tu; in rest…
â din u: Pacat de comentariile dumitale anterioare „cu miez”, daca aici insisti si starui si nu te lasi si tot dai cu bata-‘n balta… (Scuze ca mi-am permis sa exprim o opinie personala, intentia mea este ca ea sa fie referitoare nu la persoana dumitale, cum ar parea (decat aparent), ci sa reprezinte o critica referitoare la ideile exprimate in aceste cele mai recente comentarii ale dumitale.)