Sigur nu e cel mai fericit subiect din lume, dar corijența e o realitate, iar ”beneficiarii” săi poartă numele de corijenți. Da, forma ideală e cu j și nu cu g, dar în cazul acesta particular nu m-aș grăbi să etichetez corigența și corigentul ca fiind forme greșite, pentru că încă apar în DOOM (deși sunt marcate și acolo ca variante).
Home/
Scoala/
Gramatica/
Stii sa scrii ?!/Corigent sau Corijent
Daca dai cautare pe dex-ul online, pentru „corigent” apare ca varianta „corijent”, asa stiam si eu :
„CORIGÉNT, -Ă, adj., s. m. și f. v. corijent.
Sursa: DEX ’09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink”
Dar in acelasi timp, e valabila si viceversa, deci care e varianta corecta ?
Anca, tot ce e marcat cu v. (variantă) te trimite la forma literară. Forma (riguros) corectă are mereu și definiția alături.
ambele sînt corecte, ambele apar în DOOM cu drepturi depline.
v, tot cu v. e și în DOOM corigentul, dar da, câtă vreme încă e în DOOM, chiar și cu mențiunea asta pot să fiu de acord că e corect. Însă n-am făcut întâmplător mențiunea ”forma (riguros) corectă”. Înclin să cred că forma spre care trimite v.-ul e cea preferată.
nu-i cu v. – zise v. 😀
pe bune acuma, nu știu de ce zici așa, e cu slash. deci variante cu drepturi egale.
„!corijént/corigént adj. m., s. m., pl. corijénți/corigénți; adj. f., s. f. corijéntă/corigéntă, pl. corijénte/corigénte”
corijare – cel mai bun reper. nu poti spune „corigeare”. asa ca, venind de la verbul: a corija se dovedeste ca varianta corecta (sinonime – a corecta, a repara, a recupera, a trata, a finisa, a imbunatati…)
Cel mai bun reper este originea cuvantului. Latina: corrigens.
Corijare este varianta corecta, daca esti francofon.