Pecuniar

10

Pentru că multe dintre urările de Anul Nou includ ideea de belșug și pentru că am dat peste o informație care mi s-a părut interesantă, astăzi vă scriu despre bani. N-am să vorbesc despre pecuniar în sine (deși sunt sigură că știți că se referă la bani) și nici măcar despre leii noștri (actuali), ci despre monedele vechi. De exemplu, eu m-am ”împiedicat” adesea de florini și crăițari în lecturile mele și, chiar dacă întotdeauna îmi stârneau curiozitatea conceptele, niciodată nu m-am oprit din citit ca să caut în mod special câte ceva despre ele. Însă am găsit aproape din greșeală niște informații utile când am vizitat recent Cetatea Neamț:

Prima mențiune a circulației monetare moldovenești se află într-un document al lui Petru I Mușat, din 10 februarie 1388, ultimele emisiuni datând din timpul lui Dabija Vodă (1661-1665).

Principalele tipuri de monede, reale și ideale, au fost:

Asprii de argint, utilizați în sec. XIV-XVII. Pentru aceștia se mai folosea și denumirea de bani.

Crăițarii. Emiși de Austria și de Polonia.

Ducații de argint și de aur. Au fost emiși de Veneția și de Kremnitz.

Florinii de aur. Emiși la început de Florența, imitați apoi și de Austria și Ungaria. Florinii emiși de acestea din urmă erau bătuți din argint.

Galbenii. Întâlniți ca monede reale, de aur, dar și ca monede ideale de calcul, erau emiși de Veneția, Genova, Ungaria, iar din sec. XVII și de Transilvania.

Groșii. Monede de argint, emise de Ungaria, Polonia, Boemia.

Leul. Monedă de argint, asemănătoare cu talerul olandez. La început, un leu era echivalent cu 133 de aspri.

Ortul. De argint de mai multe tipuri: polon, turcesc, de Brandenburg.

Paraua. Monedă mică de argint, turcească.

Potronicul. Monedă de argint, de origine polonă.

Șilingii. Singurele monede moldovenești din intervalul 1601-1821, realizate din aramă.

Talerul. Monedă ideală de calcul, dar și monedă reală, de argint. Au existat taleri olandezi, burgunzi, rusești, turcești, venețieni.

Zloții. Erau monede de aur și argint, cu valori diferite.

Și pentru că e prima dată când vă scriu în 2014, vă urez și un an nou minunat, cu belșug, sănătate și orice altceva vă mai doriți fiecare! 🙂



10 comentarii

  1. Fain 🙂

    Sînt curios - există expresii 'consacrate' precum "ortu' popii" sau "para chioară" și legat de alte monede istorice...?

     (0)
     (0)
  2. Cicu, s-ar părea că există expresia ”taler cu două fețe” care se referă la un individ ”prefăcut, ipocrit, fals”. În rest, cred că mai sunt câteva cu leul, dar nu bag mâna-n foc că nu-s de fapt adaptări (de exemplu, un ”ceva de doi lei” am impresia că era la origini un ”ceva de doi bani”).

     (0)
     (0)
  3. Un articol interesant si informativ si pt mine! (Despre potronic nici macar nu-mi amintesc sa fi stiut vreodata - da' se poate sa fie doar o deficienta de memorie.)
    Pacat ca nu e prezentata si vreo ierarhizare a valorilor monedelor respective (vreo echivalare a valorii lor in vreo aceeasi moneda "marunta" (ca valoare) considerata "de referinta", etalon)...

    Cicu:
    - "Vezi si reversul monedei (medaliei)": studiaza chestiunea si din perspectiva opusa / fii atent si la alte aspecte ale problemei in cauza.
    - Ceva nu valoreaza "nici un ban gaurit": prin gaurire - pt a putea fi pastrat "insirat" (ca sa nu se piarda sau "rataceasca") pe o sfoara sau pe o curelusa - valoarea efectiva (acceptata de incasator / vanzator) a monedei se diminua (si exact acelasi este SI sensul expresiei "para chioara": constatandu-se metoda "insirarii", monetaria emisese monede gata-gaurite ("cu un ochi", deci "chioare"), cu valoare nominala ceva mai mica).

     (0)
     (0)
  4. O, bun, mersi, Emi! Dap, si pentru mine tot potronicul e singura noutate.
    Mai era o vorba cu paraua, imi storc creierii, dar bate.-ma, omoara-ma... nu-mi amintesc!

     (0)
     (0)
  5. M-am mai uitat după proverbe, ș-așa am dat de "a nu avea nici o lețcaie" - despre care DEX online zice că

    ---
    lețcáĭe și (rar) li- f., pl. ăĭ (poate din vre-o formă slavă *létskaĭa, letică, lituană, adică „monetă letică”, orĭ d. pol. lacki, leșesc). Odinioară, cea maĭ mică monetă, în valoare de o treime de para (V. aspru 1). . A nu avea nicĭ o lețcaĭe, a nu avea nicĭ un ban, nicĭ o para chĭoară. – În Munt. est: lescaĭe, în vest lăscaĭe (ChN. 2, 88). V. mangîr.
    ---

     (0)
     (0)
  6. Si da, multumesc si eu pentru articolul acesta! Stiam si eu despre aceste lucruri, dar acum imi sint mai clare!

     (0)
     (0)
  7. marry: Eu consider ca ambele variante sugerate de dumneata sunt corecte, avand in vedere faptul ca (daca bine imi amintesc eu) aceste denumiri erau (daca nu ma insel) ale unor monede din vremea cand cele trei tari romane constituiau state separate, fiecare cu moneda sa. Si DA, circulau peste tot (in toate cele trei tari SI inafara lor) toate aceste monede (impreuna cu altele, turcesti, poloneze, rusesti, italiene, olandeze, unguresti etc - in special daca erau din metale pretioase : aur, argint), intocmai asa cum astazi la noi poti sa folosesti in tranzactii euro, dolari, lire sterline etc, dar responsabilitatea pt emiterea, pt denumirea si pt pastrarea valorii acestora o aveau exclusiv statele emitente (fiecare in parte, nu toate la un loc). Iar o parte dintre monede au continuat sa circule (pe baza valorii metalului din care erau confectionate si a increderii pe care populatia / nagustorii / etc o aveau in ele) si dupa modificarea situatiei politice, iar denumirile lor au mai fost folosite si dupa retragerea lor, eventual fiind atribuite unor monede noi, care oficial se numeau altfel.

     (0)
     (0)

Lasă un comentariu

Ai nevoie de ajutor la teme ?