Inregistrati-va pentru a beneficia de cunostintele comunitatii, a pune intrebari sau a a raspunde la intrebarilor celorlalti.
Suntem o comunitate care incurajeaza educatia si in care se intalnesc know-how-ul si experienta cu perspective inovative de abordare a problemelor.
Autentificati-va pentru a pune intrebari, a raspunde la intrebarilor celorlalti sau pentru a va conecta cu prietenii.
V-ati uitat parola ? Introduceti adresa de email si veti primi o noua parola.
Please briefly explain why you feel this question should be reported.
Va rugam explicate, pe scurt, de ce credeti ca aceasta intrebare trebuie raportata.
Motivul pentru care raportezi utilizatorul.
Întotdeauna m-am ferit de abrevierile astea, pentru că mereu aveam dubii. Așa că a venit vremea să mi le clarific și, dacă tot fac asta pentru mine, mă gândesc să rămână și aici că poate mai ajută și pe alții…
Domnului – dlui
Doamnei – dnei
Dumneata – d-ta
Dumneavoastră – Dvs, dvs
Dumneaei – d-ei
Dumnealui – d-lui
Si „doamna” n-are prescurtare? 🙂
Banuiesc ca e „dna”, corecteaza-ma daca gresesc. Oricum asta e forma pe care am folosit-o toata viata.
Am adăugat și sper să nu greșesc. Dar prin analogie cu ”domnului”, ar trebui să fie bine 🙂
Fiind vorba despre termeni de politețe, întotdeauna mi s-a părut politicos din partea mea să-i scriu fără abreviere.
Căutând pe net referințe despre subiect, am dat aici:
http://bucatidincarti.wordpress.com/2008/01/19/dlui-dnei-d-lui-d-ei/
peste asta:
„Introducerea inutila a cratimei in abrevierea unor termeni de politete (la genitiv-dativ)
(…) “pe chipul d-lui T a inflorit zambetul” (corect: “… dlui T”)
“… micutii elevi ai d-nei inginer…” (corect: “ai dnei inginer”…)
Din aceste exemple se desprind urmatoarele concluzii:
a) Substantivele sus-amintite (domnului, doamnei), folosite ca termen de politete (ce preceda nume de persoane, functii etc.), se scriu fara cratima in abrevieri, deci dlui (domnului); dnei (doamnei); drei (domnisoarei); dlor (domnilor);
b) Cratima se intrebuinteaza in abrevierea pronumelor de politete compuse si a formelor de politete (ce se utilizeaza singure sau insotite de apozitii): d-lui (dumnealui); d-ei (dumneaei); d-ta, d-tale (dumneata, dumitale); d-sa, d-sale (dumneasa, dumisale); d-lor (dumnealor); D-lui (Domnia lui); D-sa (Domnia sa); D-ta (Domnia ta) etc.
Ilie Stefan Radulescu, Vorbiti si scrieti corect, Editura Teora)”
Alin, eu sunt perfect de acord că parcă-i mai politicos să fie fără abrevieri. Dar parcă erau niște situații în care ar fi trebuit să fie prezente (deși nu mai știu de unde mi-a rămas mie asta în cap).
Emi, este clar că există situații în care folosirea abrevierilor este de preferat („etc.” este primul exemplu care îmi vine în minte), dar nu cred că putem vorbi de o obligativitate.
ASA este, Aline, e vorba NU despre obligativitate, ci despre permisiune: in nici o situatie nu este OBLIGATORIU (prin prisma regulilor gramatical-ortografice, caci altfel „obligativitatea” POATE sa existe, derivata din considerente practice – lipsa de timp, de energie, de spatiu pt scris, de terminarea instrumentului de scris etc) de prescurtat vreun cuvant / expresie (oricare), dar in unele situatii este INGADUIT sa prescurtezi.
Poate MAI corect ar fi de pus problema invers: in general, este ingaduita (din considerente practice) prescurtarea unor cuvinte / expresii, CU EXCEPTIA anumitor situatii in care aceasta ingaduinta este bine sa nu fie puysa in practica, nu din considerente gramatical-ortografice (care TOT n-o interzic), ci prin prisma regulilor (sociale) de politete (si din interes, pt a nu starni – deranjandu-i orgoliul – adversitatea cuiva de a carui bunavointa depindem din vreun punct de vedere).
Pentru „Domnule”? Este D-le sau Dle? Multumesc!