Eu v-aș ura să fiți veșnic sănătoși, deci să n-aveți vreodată nevoie de un diagnostic. Dar omul e, în esență, destul de firav și se mai întâmplă să pățească din când în când câte ceva. Ba, știți cum e cu răul care nu vine niciodată singur. Și atunci, când se adună, cum le spunem? Sinceră să fiu, cred că am auzit mult mai des forma diagnosticuri, deși eu știam bine că ar fi trebuit să aud mereu diagnostice.
Așadar, dacă tot veni vorba, n-ar fi rău ca cei care și-au însușit greșit pluralul ăsta să-l actualizeze la forma corectă.
Și, normal, prognostic cu prognosticuri… 🙂
😀