Inregistrati-va pentru a beneficia de cunostintele comunitatii, a pune intrebari sau a a raspunde la intrebarilor celorlalti.
Suntem o comunitate care incurajeaza educatia si in care se intalnesc know-how-ul si experienta cu perspective inovative de abordare a problemelor.
Autentificati-va pentru a pune intrebari, a raspunde la intrebarilor celorlalti sau pentru a va conecta cu prietenii.
V-ati uitat parola ? Introduceti adresa de email si veti primi o noua parola.
Please briefly explain why you feel this question should be reported.
Va rugam explicate, pe scurt, de ce credeti ca aceasta intrebare trebuie raportata.
Motivul pentru care raportezi utilizatorul.
[via Idei]
Indiferent de ce ştiaţi şi indiferent la ce vă referiţi, forma corectă de plural pentru chist este chisturi.
Eliza, îţi mulţumim pentru sugestie!
…si ceva ce N-AI mentionat (verbatim): este vorba despre un substantiv neutru: un chist – doua chisturi.
N-am menţionat asta pentru că sunt câteva substantive neutre care au şi altfel de forme de plural. De exemplu, hotel. Parcă era corect şi hoteluri şi hotele.
nope. doar hoteluri.
La un moment dat erau sigur amândouă valabile. La fel era şi la chibrit. Dar ai dreptate, am verificat acum şi le-a mazilit DOOM2 🙂
Pt „chibrit” ai dreptate, era corect atat pluralul „chibrite” cat si „chibrituri” (acum nu mai sunt corecte amandoua?) (in acelasi fel cum pt „moneda” era valabil atat „monede” cat si „monezi”, pt „coperta” – atat „coperte” cat si „coperti” etc) da’ eu de „hotele” INCA n-am auzit / citit…
Hotele, niet. Iar dacă ar fi mazilit doom2 forma asta, în dreptul cuvîntului hotel ar fi apărut un semn al exclamării – adică marcarea faptului că s-a comis o modificare față de ediția anterioară.
@Victor: doar chibrituri. De ce nu-ți cumperi dumneata un doom? (ah, cum sună!…) Ești evident un om pasionat de chestiunile astea, îmi pare ciudat să nu-ți faci rost de sursele corecte de informare.
v:
„De ce nu-ți cumperi dumneata un doom?”
Hm! Tre’ s-o iau un pic mai pe departe…
Eu din fire sunt mai „boem”: uituc, zapacit, si imprastiat – si cam dezordonat. (Daca un lucru am omis sa-l pun la locul sau bine stabilit sunt sanse mari ca atunci cand imi este necesar sa nu-l mai gasesc… pana nu-mi este necesar (si caut) altceva, lucrul initial devenindu-mi intre timp (cel putin pt moment) inutil.) Tocmai din ACEST motiv m-am invatat (autoeducare a carei necesitate am aflat-o „pe calea cea grea”) de-a dreptul pedant: lucrurile isi au la mine locul lor precis stabilit, si ma deranjeaza cand cineva le schimba locul – sau fie si macar pozitia. Tot din acest motiv nu suport schimbarea prin casa a pozitiei obiectelor de mobilier.)
Doamna mea la randul ei, (profesoara de pian pensionara), „artiştă”, are o fire la fel de „boema”, complet lipsita de simt practic, deci nu este o solutie nici incredintarea „finantelor familiei” in mainile ei.
Unul dintre aspectele cel mai suparatoare ale acestui tip de fire este faptul ca amandoi „avem degetele cam rare” si banii au tendinta sa se scurga printre ele cu o lejeritate si viteza alarmante (suntem relativ usor de tentat sa cheltuim – fiecare in parte – bani pe lucruri utile, dar neesentiale si/sau lipsite de urgenta, riscand astfel sa ramanem fara banii necesari pt cheltuielile stringente).
(Nu facem parte tocmai dintre sarantoci, da’ NICI… „inlesniti” n-as putea afirma ca suntem (cu banii, ca altfel – „pereti” (locuinte) si „table” (masini) avem).)
In aceste conditii, intrucat oricum eu vehiculez sumele cele mai mari SI sunt cel mai mobil (prin prisma indeletnicirii „profesionale”), am hotarat (de comun acord, in urma unor triste experiente de pe cand ii incredintasem ei aceasta sarcina) ca eu sa administrez finantele familiei, iar metoda pe care am gasit-o pt a-mi ordona urgentele este impartirea destinatiilor banilor pe grupe si luarea unor decizii comune intregii grupe.
Cititor infocat fiind (si deci puternic tentat de carti), dar avand deja o biblioteca (formata – cu privatiuni – intr-o juma’ de secol de viata culturala activa) mai… imbelsugata decat multe biblioteci comunale, scolare sau chiar orasenesti (aproape doi metri cubi de carte stivuita, probabil mai multe zeci de mii de titluri (nu le-am numarat niciodata de vreo trei decenii incoace, n-am destula rabdare – si nici nu sunt toate la un loc) in care „am bagat” pret de vreo doua apartamente, daca nu mai mult) cumparaturile… bibliofile (mai ales avand in vedere pretul relativ ridicat al cartilor) le-am plasat in categoria „tabu – a nu se atinge”.
Acu-u… Nu sta nimeni cu parul la spatele meu ca sa ma tin de decizia initiala, da’ mi-e teama ca (avand firea pe care-o am) daca incep sa fac exceptii imi va fi greu „sa trag linie” si sa ma opresc.
Asadar, nu ca n-as putea gasi (la rigoare, retragandu-i de la alte destinatii, deci schimband ordinea prioritatilor) banii necesari pt a cumpara O carte (chiar daca-i dintre cele cam prea scumpe pt mine), da’ TOTUSI prefer sa evit ispita.
Pe de alta parte, am aflat deja ca exista posibilitatea accesarii DOOM-2-ului „on-line”, stiu si de unde „sa fac rost” de el, da’ eu sunt complet „afon” la cautari pe net (nu sunt in stare sa-mi dresez neuronul sa gandeasca si sa formuleze ideile cu simplitatea necesara pt cautare, eu totdeauna TRE’ sa gasesc o metoda pt ca atata sa complic lucrurile incat sa nu mai reusesc sa obtin raspuns), astfel incat (daca nu consider ca este chiar strict necesar) prefer sa-mi crut nervii si sa evit asemenea cautari. (Spre deosebire de „DEX on-line”, nu am gasit o metoda facila (pt mine) si rapida de a accesa DOOM-ul.)
P.S.
„…îmi pare ciudat să nu-ți faci rost de sursele corecte de informare.”
In masura in care imi permiti – fara sa te superi – o exprimare mai… licentioasa, care ar putea fi interpretata si ca obraznicie (lucru pe care te rog sa nu il faci), voi afirma ca te consider pe dumneata (spre ex – dar nu exclusiv NUMAI pe dumneata) drept o asemenea „sursa corecta de informare” – mai ales cand mai SI exemplifici cu DOOM-ul…
P.P.S. Si cand ma gandesc ca la vremea cand AVEAM „posibilitati” (pecuniare, evident), cand mi-am cumparat DEX-ul (prin ’80 – ’82), avusesem aroganta sa cred ca DOOM-ul (care ATUNCI se gasea greu, dar care mie imi fusese oferit tocmai pt ca eram un atat de bun client la carti) nu mi-ar mai fi necesar – si-l refuzasem…
«daca incep sa fac exceptii imi va fi greu “sa trag linie” si sa ma opresc.»
Da, înțeleg perfect…
Din păcate, nu știu să existe doom2 online. Din și mai păcate, nici pe dexonline nu te poți baza, multe cuvinte nu au toate definițiile. Mi s-a întîmplat să mă contrazic cu persoane destupate la minte, fără să înțeleg de unde li se trage, pînă m-am lămurit că se informaseră din dexonline. Era o dispută pe marginea lui „condescendent”, căruia le-a fost lene, cred că-i treacă în dexonline TOATE definițiile…
(p.s. Luna viitoare este tîrgul de carte Gaudeamus, la Romexpo, unde întotdeauna sînt reduceri mărișoare, inclusiv la dicționare. Depinde acum cît va coborî prețul, care într-adevăr este mare. Pe net am văzut doom-ul cu vreo 20 de lei reducere (39 de lei preț de achiziție). Rămîne de văzut și la tîrg, la standul editurii Univers Enciclopedic.)
pffff – reiau:
căruia le-a fost lene, cred, să-i treacă…
„Din păcate, nu știu să existe doom2 online.”
http://diacritica.files.wordpress.com/2010/04/doom2.pdf (Mai poate fi gasit si la alte adrese.)
„Luna viitoare este tîrgul de carte Gaudeamus, la Romexpo, unde întotdeauna sînt reduceri mărișoare, inclusiv la dicționare. […] Rămîne de văzut și la tîrg…”
1. Din pacate, costul biletului de tren dus-intors Timisoara – Bucuresti (sau a combustibilului auto – fara a mai mentiona si varianta biletului de avion) face ca valoarea respectivei reduceri de pret sa fie nesemnificativa (cu exceptia situatiei in care ar fi vorba despre cumpararea a minimum catorva sute – daca nu chiar mii – de exemplare).
2. PANA LA URMA URMEI, nici chiar pretul „intreg” (sub un milion de lei vechi – cu taxe de ambalare si transport cu tot) nu-i chiar „rupere de nori”, mai stanjenitoare mi se pare necesitatea de a face exceptie de la interdictia (pe care – pt linistea mea sufleteasca ulterioara – o vreau cat mai categorica) a achizitiei de carti: atunci cand stiu clar ca „nu se cumpara nici o carte”, e simplu: nu numai ca nu mai studiez rafturile librariilor si/sau saiturile de specialitate (nici macar fugitiv, necum in amanunt – cand trec pe acolo, pur-si-simplu intorc capul in alta parte „ca sa nu-mi fac sange rau”), da’ mai si omit, „sar”, pana si referirile intamplatoare la acest subiect pe saiturile generaliste pe care le urmaresc. Daca insa sunt constient ca „la nevoie” se mai pot face si exceptii… (E mai bine sa nu ne bazam pe limitarea amplorii si/sau frecventei exceptiilor, ci pe un tabu generalizat – cu atat mai mult cu cat acesta este deja statornicit.*)
* Dumneata ai recomanda unui fost betiv sa se limiteze la a bea o singura sticla din „otrava” sa, sau unui fost fumator sa se limiteze la a fuma un singur pachet / cartus de tigarete?
pardon, am presupus absolut aiurea că ești bucureștean. cred că făceam prea multe lucruri deodată la momentul ăla. te rog să mă scuzi.
oricum însă – Timișoara? Gaudeamus e un tîrg itinerant, care, din cîte știu eu, ajunge primăvara și la Timișoara. 🙂
însă, da, într-adevăr, excepția de la interdicție n-are legătură cu prețul, e o chestiune de principiu și de prudență.
(bun link. îmi scăpase)
din cate stiu eu exista si forma de chisti, si dupa ceva cautare stiind ca acesti chisti au legatura cu ceva microorganisme am aflat si ce sunt si cine ii provoaca;
„Unii paraziti formeaza chisti, forme inactive care pot supravietui pe o perioada mai lunga de timp in afara organismului.”
Sursa: GIARDIA INTESTINALIS – Sistemul digestiv http://forum.7p.ro/GIARDIA-INTESTINALIS.aspx?g=posts&t=4131#ixzz29SelS4Bk
ancu, nici macar lucrarile de specialitate nu sunt „scutite de medic” de a contine greseli de formulare: este suficient ca autorul unei lucrari de specialitate sa foloseasca (din inertie) vreo forma gresita cu care se invatase „inca de cand era mic” (asa ca aici) (chiar daca poate intre timp a aflat forma corecta, dar „i-a scapat”) pt ca respectiva greseala (eventual purtand deja „girul” vreunui specialist respectat IN DOMENIUL SAU, dar nu (neaparat) si in vocabular: autorul) sa se perpetueze in randul ulteriorilor utilizatori ai respectivei forme gresite (asa cum UITE ca s-a intamplat cu dumneata).
@VictorCh: tot ce se poate, eu doar mi-am exprimat o idee cu care am ramas din facultate, si anume ca exista si chisti. La cum se schimba regulile in ziua de azi, nu mai sunt asa sigura pe corectitudinea gramaticala cum eram cand am iesit din bancile scolii generale tocmai de aceea intreb si accept sugestii. Oricum multumesc de explicatie
Nici o problema, mai-nimeni – ca un exemplu (negativ) vezi al doilea comentariu al meu (!) pe aceasta pagina (al cincilea la numar) – nu-i scutit de asemenea greseli (de care poate – culmea! – nu-si da seama pt ca nici nu-i trece prin minte sa puna la indoiala ceva ce „stie prea bine inca de MULT timp”, chiar daca – TEORETIC – stie de existenta posibilitatii aparitiei acestui tip de greseala, ba inca si „teoretizeaza” aceasta posibilitate „in beneficiul” altora (!) )…
Si cand te gandesti cati gresesc aceasta exprimare.
Later edit: v (October 13, 2012 at 1:04 pm):
„Hotele, niet.”
TOT „Victor” am ramas – DE CE sa nu fac eu o speculatie?
Ba „hotele” – poate DA (daca reprezinta forma articulata hotarat a pluralului de la „hotă” (!) )