Nu știu dacă ați remarcat, dar acum s-au umplut spațiile comerciale de buticuri. N-ai cum să te plimbi de aici până mai încolo și să nu dai peste un butic, de regulă scris ”boutique”. Și, culmea, de regulă e vorba despre magazinașe de tip ”second-hand”, deși în mod normal buticul ar trebui să includă produse din cu totul altă gamă:
Butic = magazin mic și luxos, cu mărfuri, în general se serie mică.
Ai omis sa mai precizezi si o alta deosebire esentiala: de regula, originalul „boutique” (astfel scris si in celelalte limbi de larga circulatie, inclusiv in engleza si germana) este strict specializat (spre ex pe tesaturi orientale cu accent pe cele „vaporoase”, sau pe accesorii vestimentare feminine din piele, sau pe uleiuri comestibile cu accent deosebit pe untdelemn (uleiul de masline) etc), prin contrast cu acceptiunea noastra a „buticului”, care include in definitie si varietatea / diversitatea produselor comercializate, de la electronica la bauturi si de la condimente la obiecte vestimentare, trecand prin paine, mezeluri si branzeturi, metalo-chimice (detergenti, vesela, becuri, maturi…), tigari etc – ba pana si timbre si bilete de transport in comun.