Poți fi de ajutor la urmatoarele teme
Știu că dicționarele sunt printre ultimele locuri în care vă gândiți că s-ar ascunde fericirea, dar pentru că aceste ultime zile de toamnă par să mă cam invite la introspecție, am căutat-o și acolo:
Fericire = stare de mulțumire sufletească intensă și deplină;
Bucurie = sentiment de mulțumire vie, de satisfacție sufletească.
Și probabil tocmai pentru că sunt trăiri atât de personale, nici definițiile n-au cum să fie chiar foarte explicite. Însă nu știu dacă le-aș asocia neapărat cu mulțumirea. De fapt, nu; fericirea chiar e cu mulțumire, cu evaluări, cu împliniri. În schimb, cel puțin pentru mine, bucuria e scurtă, intensă, cu mult entuziasm.
Pentru voi care e diferența dintre fericire și bucurie?
De ex, afli de la medic că mai ai cel mult 3 luni de trăit, timp în care vei avea dureri cumplite. Dacă a doua zi diagnosticul se corectează, în sensul că afli că nu vei avea nici un fel de durere, aș zice că te vei bucura de-adevăratelea – cît despre fericire însă…
fericirea ar fi să se modifice a doua zi diagnosticul în sensul că te vei umple de dureri timp de trei luni, dar nu vei muri după aia. 😀
S-ar putea sa ma insel, dar cred ca diferenta e de tipul senzatie vs. sentiment. In ideea ca bucuria e senzatia, in timp ce fericirea este sentimentul.
Dupa mintea mea, asa cum imi reprezint eu aceste doua notiuni, o mare fericire este facuta din multe bucurii mici. Asadar, daca cineva m-ar intreba ce sa-mi dea, 10 bucurii in fiecare zi, sau o mare fericire… n-as sti cum vine cu fericirea aia si as alege micile bucurii zilnice. Asta fiindca fericirea e si ea relativa si na, stiu eu ce-o fi insemnand pt respectivul? 🙂
In acceptiunea mea, fericirea este efemera, un simtamant brusc, intens si scurt care „functioneaza” doar la intensitate maxima, pe cand bucuros poti sa fii timp indelungat iar bucuria poate sa se instaleze treptat si poate sa creasca sau sa se diminueze.
Fericirea este modul de a simti implinirea unor dorinte dupa care ai tanjit indelung si intens (chiar si inconstient – sau subconstient), si poate fi alterata de prezenta concomitenta a unui sentiment cu conotatie negativa, pe cand bucuria este (in principiu) independenta de eventuale alte simtiri, negative, poate coexista cu acestea (eventual acest fapt inducand o oarecare melancolie) si poate avea diferite mecanisme („cauze”) de producere.
Spre deosebire de fericire (care in principiu este urmata de o senzatie de „vid interior”), bucuria descreste treptat intr-o senzatie (trecatoare si ea) de multumire.
Ca intensitate, fericirea ar fi treapta superioara a bucuriei (mult mai scurta decat aceasta), pe cand „simpla” multumire, satisfactia, ar fi treapta inferioara (si mai durabila decat ea).
„Degrade-uri” ale aceluiasi tip de simtire…
fericirea este acelasi lucru cu bucuria si insumeaza simultan toate aceste sentimente pe care le-ati descris, adica si entuziasmul ala intens, dar si senzatia de implinire vesnica. Eu consider ca acest sentiment e perfect si ca daca incercam sa il descriem in cuvinte(dupa parerea mea un mijloc mediocru de exprimare atunci cand vine vorba de trairi) nu ne putem apropia decat foarte putin.
Daca vreti sa gasiti diferente, cautati-le intre fericire si placere, doua senzatii pe care lumea le confunda foarte des:
http://davidmichie.com/blog/2014/07/14/happiness-vs-pleasure-whats-the-difference/
Dupa parerea mea fericirea nu poate fi atinsa fara Dumnezeu
adaug și eu o parere de care nu mă îndoiesc(adevăr pentru mine). Oricine este liber să se îndoiasă(deci.să gândească).
FERICIREA este rezultatul reușitelor, obținutelor materiale sau nemateriale.
BUCURIA este ceea ce trăiește un creștin zi de zi indiferent de necaz,fericire,boală,eșec sau câștig.(bucuria este rezultatul cunoșterii Adevarului(Hristos) și a promisiunilor sale.
”M.Boboc”
adaug.
Definițiile date oferă deosebirea dintre cele doua..
observ ca se pot indentifica cu numele si invers…dar macar se poate intelege diferenta :))