Briliant sau Genial

Dacă te uiți în DEX și DOOM, descoperi că în limba română briliant e doar substantiv și se referă la un ”diamant șlefuit în dublă piramidă cu numeroase fațete pentru accentuarea reflexului luminii, folosit ca piatră prețioasă, montat în bijuterii”.

Însă, dacă ciulești urechile, uneori ai să descoperi că unii folosesc briliantul și pe post de adjectiv. Chiar astăzi am citit un anunț în care cineva căuta niște omuleți ”brilianți”. Și s-ar putea să fiu răutăcioasă, fixistă și hipercorectă, dar adjectivul briliant mie mi se pare o formă de romgleză. Dar îmi explic de ce au unii nevoie de el. Genialul neaoș s-a banalizat de când au devenit geniali și pantofii, și papanașii etc.