BOSCHÉT, boschete, s.n. Grup de arbuşti plantaţi pentru umbră sau pentru înfrumuseţarea unui parc, a unei grădini etc.
Oficial, este substantiv neutru, deci se numără un, două. Şi, cum două „boscheţi” ar suna suspect, pluralul corect este „boschete„.
Analogia cu substantive similare ca origine şi ca formă de plural (determinată de gen) acreditată de dicţionarele normative, recte buchet, banchet, parchet, duet etc., ar fi lesne la îndemîna celor care au studiat niscai franceză şi/sau ar avea un dezvoltat simţ al limbii române, simţ care se formează cum altfel decît – rostesc un cuvînt mare – citind literatură de bună calitate.
Mă amuz la gîndul că în cazul „boscheţilor” a funcţionat totuşi o analogie, şi anume cea cu scaieţii, nu cu buchetele, banchetele etc. :)))
Doi boschete