[via Idei]
Unii suntem fani înfocați și alții mai puțin, dar presupun că avem aproape toți cel puțin o pereche în dotare. Dar cum e corect să le spunem? Ei bine, s-ar părea că avem destul de multă libertate la capitolul ăsta, pentru că DOOM menționează trei forme: blugi, jeans și jeanși. Singurul care pare să nu fie acceptat este blug(ul).
Dinu, îți mulțumim pentru sugestie!
In opinia mea, blugii sunt blugi, bine definiti („ginsi” confectionati din clasicul material (gros si tare – atat ca rigiditate cat si ca rezistenta) de acea tipica nuanta albastru-indigo), pe cand „ginsii” sunt o categorie mai larga, mai cuprinzatoare, definita doar de tipul de croi si incluzand (spre ex) si „reiatii”.
‘jean’ şi ‘corduroy’ (reiatul) nu-s acelaşi lucru şi primul nu-l include pe al doilea.
Va cred pe cuvant, da’-‘n limbajul „popular”eu ASA ii auzisem.
De corduroy abia imi amintesc vag sa fi citit candva – si asta (daca nu ma insel) citind in limba straina (franceza sau engleza), ca nu-mi amintesc sa-i fi stiut si intelesul exact, imi dadusem doar seama (din context) ca e ceva material textil.
Da’ a propos: catifeaua reiata e materialul. „Reiatii” sunt confectionati, si au croiala specifica ginsilor. Cu scuze pt eventuala incorectitudine formala, pt mine tot din categoria ginsilor vor face parte si in continuare.
Victor, e-n regulă, desigur, fiecare poate să-și confecționeze reguli/impresii/preferințe pentru uzul personal; atît că aici nu e vorba de uzul personal 🙂
Eu ALTCEVA incercasem sa spun, da’ nu reusisem decat o „salata de idei”: nu stiu daca n-o fi un fel de regionalism (banatenism)*, dr asa este considerat in general „la noi in zona”, asa am auzit referindu-se (inca din adolescenta) toate cunostintele. (Bineinteles ca oricine e liber sa-si alcatuiasca (cu totul, pornind de la zero) propria sa limba, care insa nu i-ar putea folosi decat eventual pt memorare – daca limba nu mai e cunoscuta / acceptata / folosita si de alte persoane, n-ai cu cine sa comunici vorbind in ea… Insasi aceasta caracteristica poate determina grupuri inchise relativ mici de persoanesa foloseasca un asemenea limbaj – dorinta de a se intelege intre ei fara a fi intelesi si de catre ne-membrii care asista – dealtfel cam acesta este rostul argoului. Unde mai pui si faptul ca vorbirea respectivei limbi aparte se constituie prin insasi cunoasterea sa intr-un mod de recunoastere intre ei a membrilor grupului care nu se cunosc…)
* Asa cum sunt – spre ex – intelesul de „slanina” dat cuvantului „clisa” (cuvant care in alte parti ale tarii – spre ex in sud – inseamna lut moale, cel de „jambon” dat cuvantului „sunca” (care in Oltenia denumeste slanina de pe burta porcului), cel de cais salbatic (sau semisalbatic) dat cuvantului „zarzar” (care in alte parti inseamna corcodus = prun salbatic)…
dragă Victor, înțeleg ideea, dar înțelege-mă și matale pe mine că nu pot să citesc cu o figură serioasă comparația dintre blugi și șunci 😀
ok, mai serios, eu aș zice așa: porci și zarzări avem de cînd hăul, treaba fiecărui sat cum le-a botezat pe alea din ograda lui. (asta e esența regionalismului: treburi ‘de-ale regiunii’ care au nume specifice regiunii.) pe cînd chestia cu ‘ginșii’, mă scuzați, în afară de situația în care Fănică dă Greit își mîna răzeșii la luptă în bluji în loc de cioareci, n-are nici o treabă cu ceea ce se poate numi regionalisme legitime; vasăzică, atunci cînd e folosită greșit, e folosită greșit și-atît. e o confuzie, o necunoaștere, o cum-vrei-să-i-spui.
nu înseamnă că, prin folosire intensă, treaba asta n-are șanse să intre în dicționarele legitime. am vrut doar să explic de ce nu mă coafează, cel puțin momentan, comparația cu regionalismele.
Am inteles – si accept „probozeala”, argumentele imi par valide.
nooooo, cum să te probozesc io pe matale, Victor? vorbim și noi ca niște moromeți în poiană 🙂