Fie că-ți plac biscuiții sărați sau dulci, simpli sau cu arome, cu puțină cremă sau cu multă, cu vanilie sau cacao etc. pun pariu că ți-e dificil să te oprești la 1 singur. Însă ne dăm seama din ce în ce mai clar că există motive bune pentru care ar trebui să ținem la siluetă, așa că n-ar strica să rămânem cu 1. Dar când e vorba de singular, cum îi spunem? Biscuit sau biscuite?
În ciuda faptului că aud chiar destul de frecvent ”biscuite”, DOOM și DEX menționează exclusiv forma ”biscuit”. Așadar, dacă erați fani ”biscuite” înainte de a citi asta, acum nu rămâneți decât cu 3 variante: greșiți conștient, vă corectați sau evitați singularul și umblați mereu după mai mult de un biscuit.
Nici una. Bișcuvilici.
Era şi un banc pe tema asta. Replica finală era:
„Biscuiţi, oştenii mei.”
„Biscuim, Măria Ta!”
Biscuit, biscuite … cred ca e corect un si nu 1. Pana la 10 scriem cu litere, de la 10 in sus cu cifre. 🙂
Ioana, e în DOOM regula asta cu numerele? (fără sarcasm, spre deosebire de alții 🙂
„…dacă erați fani ”biscuite” înainte de a citit asta…”
„Inainte de a citit”? Hm! (Oare sa se fi pierdut pe undeva vreo doua… litere* constituite intr-un cuvant, SAU sa fi „picat” de undeva un „t” final neintentionat?)
* Hm! Oare CARE-ar fi un diminutiv „corespunzator” pt „litere”, echivalentul lui „cuvinţele” pt „cuvânt”?
Gata, s-a corectat. Mulțumesc. A ieșit un hibrid între ”înainte de a citi” și ”înainte să fi citit” 🙂
Diminutivul pt „litera” este chiţibuşar…ule care esti! :)))
Cu tot dragul!
SI TOTUSI? „Literuţe”? (Sau asta nu-i un subiect care sa „tina de” limba, de problemele pe care le dezbatem noi aici?)
Fiindca te framanta asta atat de tare, am sa-ti spun ca eu alintandu-ma cu nepotica mea, invatand-o sa scrie, le spuneam „literele”.
Cu tot dragul, deasemenea… ( sa nu-mi spui ca trtebuia sa le despart :)) am si eu piticii mei…)