Mă pregăteam să-i scriu cuiva ceva despre un ”bine-meritat concediu” și n-aveam mari dubii că aș fi scris ceva greșit, că doar știam sigur că bine-venit e corect în forma asta. Dar nu e o construcție pe care o folosesc prea des, așa că am verificat și, spre surprinderea mea, corect este binemeritat.
Dacă pentru voi e informație cunoscută deja, aveți (în cel mai rău caz) încă o confirmare. Altfel, cu plăcere! 🙂
Interesantă povestea lui bine[-]cunoscut, după dexonline:
BINECUNOSCÚT [DEX ’75, DEX’84]
binecunoscút [Ortografic (2002)]
bíne cunoscút (știut bine) adv. + adj. (caz ~ de toată lumea) [DOOM 2 (2005)]
bíne-cunoscút (celebru) (scriitor ~) [DOOM 2 (2005)]
Cîte ceva pentru fiecare… 🙂
🙂
Probabil derivat de la verbul (pt mine – mai mult biblic) „a binemerita”…
Eu cred ca e bine forma ,,binemeritat”