Poți fi de ajutor la urmatoarele teme
E sezonul răcelilor şi, chiar dacă am scăpat până acum, s-a întâmplat să-mi amintesc de unul dintre leacurile cele mai nesuferite din copilăria mea – badijonarea amigdalelor. Iar voi, cei care aţi scăpat de chinul ăsta, aflaţi că a badijona înseamnă „a unge o parte bolnavă a corpului cu o pensulă sau cu un pămătuf de vată înmuiate într-un medicament”.
PS: Voi prin ce chinuri aţi mai trecut înainte de Fervex, Teraflu, Coldrex etc.? Eu parcă-mi mai amintesc de comprese înecăcioase cu spirt, mămăligi fierbinţi pe piept şi siropuri oribile de ceapă…
Eu aveam sare mare incalzita pe piept 😀
badijonaj cu gaz
Eu îmi amintesc un ceva lung cu vată mov la capăt…
si bucatele de cartofi cruzi si basmale inmuiate in tuicaaa
Picaturi de ulei (comestibil) caldut in urechi…
„Ulei de peste”… (Brrr! Cat de inecacios era; ma chinuiam sa nu-l vomit, ca altfel eram obligat sa inghit inca o lingura, si inca una – pana il retineam.)
Siropul de ceapa iti este oribil doar din cauza conexiunii subconstiente cu starea de boala si cu obligativitatea inghitirii lui „atunci si acolo”, altfel nu-i chiar neplacut. (Din acelasi motiv am ramas eu cu repulsie la ceaiul de musetel.)