Dacă nu aș fi dat peste autumnal într-o carte ”bună de tipar” în anul nașterii mele, aș fi zis că e un englezism pretențios. Dar n-am încotro și trebuie să recunosc legitimitatea acestui cuvânt, deși mie tomnatic îmi sună mai românesc, ba chiar și mai încărcat de emoție.
Home/
Scoala/
Gramatica/
Stii sa scrii ?!/Autumnal
Un flăcău poate fi tomnatic, dar nu și autumnal 🙂 Poate că uneori diferența contează.
1. Mi-a luat-o Cicu inainte: in optica mea, nu sunt aceleasi conotatiile cuvintelor „autumnal” („de toamna”, dar si „cu… influente de toamna”, „cu legaturi cu toamna”, „in culori de toamna”, „imbelsugat ca toamna”, „ploios ca toamna” – deci referitor la diferitele caracteristici tipice toamnei) si „tomnatic” (in principiu TOT „de toamna”, dar – dupa cum „simt” eu cuvantul – mai mult cu referire la „toamna vietii” decat la anotimpul propriu-zis).
2. Pana inca nu citisem decat titlul articolului, cuvantul mi-a adus in minte (prin asociere de idei) cuvintele echivalente (cu referire la celelalte „sezoane”, anotimpuri) „estival” (pt „varatic”) si respectiv „hibernal” (referitor la iarna; chiar – care ar fi cuvantul neaos romanesc echivalent? ca parca „iernatic” imi evoca ALTE subintelesuri si conotatii, mai mult pastorale…) – si cu aceasta ocazie mi-am dat seama ca nu-mi amintesc vreun echivalent „cult” (Hm!) pt „primavaratic”, si nu-mi dau seama daca este vorba despre o lacuna in cultura mea generala (daca n-oi fi aflat eu pana acum care este acest cuvant), despre un lapsus (un „rateu” temporar al memoriei, care „refuza” sa aduca in pragul constientei o informatie altfel cunoscuta) sau chiar de inexistenta (improbabila, in opinia mea) unui asemenea echivalent. Ma invata cineva / ma ajuta cineva sa-mi amintesc?
VERNÁL, – VERNÁL, -Ă, vernali, -e, adj. (Livr.) Care ține de primăvară, privitor la primăvară. ◊ (Astron.) Punct vernal = punct de intersecție a eclipticii cu ecuatorul ceresc, în care Soarele se află la echinocțiul de primăvară. – Din fr. vernal, lat. vernalis.
Sursa: DEX ’98 (1998)
(via dexonline.ro)
Multumesc! (Nu era lapsus, ci lacuna – sau cel putin nu-mi amintesc eu acum – nici macar dupa ce mi-a fost „amintit” – sa fi stiut eu altadata…)