Am auzit de distincția asta într-un film și mi-a rămas în cap, mai ales pentru că nici nu venea la pachet cu o explicație. Personajul respectiv pur și simplu menționa că îi căutase pe toți astronauții și pe toți cosmonauții care făcuseră nu știu ce. Și mi-am spus că n-ar fi logic să se exprime așa dacă cei doi termeni ar fi sinonime perfecte.
Ei bine, în limba română chiar nu pare să fie nicio diferență între cele două concepte. Totuși, am insistat să sap după nuanțele mai fine și așa am aflat că cele două cuvinte au apărut odată cu nebunia aia de competiție pentru cucerirea spațiului cosmic dintre americani și ruși. La urma urmei e de înțeles – o asemenea concurență avea nevoie inclusiv de terminologie diferită, nu? 🙂
S-ar părea că americanii foloseau termenul de astronaut (posibil descendent al aeronautului), iar rușii pe cel de cosmonaut (deși ambele au origini grecești). În plus, pentru a dobândi calitatea de cosmonaut s-ar părea că e suficient pur și simplu să ieși în spațiul cosmic, însă astronauții ar trebui să se priceapă și la manevrat (și reparat) navete spațiale și ar trebui să aibă o bună înțelegere a ceea ce înseamnă viață în spațiul cosmic și relația omului cu ea. Asta înseamnă că s-ar putea să existe și o diferență de pregătire între cei doi: astronauții înțeleg că trebuie să fie licențiați, absolvenți ai școlii de pilotaj militar și să aibă la activ mai mult de 1.500 de ore de zbor. În schimb, cosmonauților li se cere un minim de 900 de ore, trebuie să fie ofițeri și, desigur, absolvenți ai școlii aeronautice sovietice. Și ar mai exista o diferență între limitările de vârstă (astronauții trebuie să aibă cel mult 40 de ani, iar cosmonauții cel mult 30) și de înălțime.
Informațiile le-am găsit aici, așadar, dacă există completări, vă rog, nu vă sfiiți. Singura mea completare este că, probabil, diferența dintre cele două concepte s-a cam estompat în timp pentru orice cultură. Adică am depășit cu aproximativ jumătate de secol vremurile acelea și să n-o mai țină fiecare pe-a lui… Sau nu? În fine, măcar în ceea ce privește folosirea lor în limba română, cred că nu există niciun motiv bun pentru a le folosi ca sinonime.
Este o frectie toata explicatia. COSMONAUT este termenul folosit de rusi, iar ASTRONAUT de catre americani si de restul planetei. COSMOS = „Universul considerat ca un sistem, ca un tot organizat” (DEX) – o definitie care, in secolul 21, are multe carente, locul fiindu-i luat de UNIVERS. Numai rusii folosesc, in continuare, COSMOS. ASTRONAUT este mult mai cuprinzator, fiind, in esenta, un calator pe / printre ASTRI. Restul explicatiilor… departajante (ore de zbor, inaltime, greutate, cit poarta la chiloti si daca stie sau nu sa repare un fier de calcat in spatiu), sint frectii pentru copii subdezvoltati.
Numai rușii, Carl Sagan și Neil deGrasse Tyson. 🙂
Folosirea unor termeni diferiti pentru aceasi notiune este regula de baza pentru limbi diferite. Problema în acest caz este ca termenii desemneaza notiuni (compuse) total diferite. Particula „-naut” din româna (si dupa cum se observa si din alte limbi unde a ajuns cu titlu de neologism) înseamna navigator. Apoi, apar diferentierile stabilite prin afixe în acest caz. În cazul „astronaut” întelesul e simplu de identificat ca navigator printre astri – asimilati corpurilor ceresti de orice fel – si este foarte corect folosit pentru activitatea curenta a navigatorilor între Pamânt si Luna, (cam atât pe moment) pe viitor poate si Marte.
Cu „cosmosul” este ceva mai complicat. El face parte dintr-o categorie de notiuni denumite primare si desemneaza o stare a mediului intergalactic, identificata pe moment ca „materie neagra”. Nu am ajuns înca pâna acolo, dar cosmonaut desemneaza un navigator prin mediul cosmic, cu proprietati total diferite de cel intragalactic, a carui calitate poate fi desemnatã cu termenul (esential) de holos.
Când vine vorba de Carl Sagan (astronom și astrofizician si pionier al exobiologiei fondator al programului de căutare a inteligenței in Univers, autorul celebrei lucrari gresit intitulata „Cosmos”) sau Neil deGrasse Tyson (care nu e nici astrofizician, nici specialist în comunicare științifică, încurcându-le pe ambele), acestia sunt unii ce pot fi asemanati cu criticii de arta, care aspira dar nu reusesc sa intre în rândul artistilor (nefiind acceptati de acestia) si nu stiu despre ce vorbesc; doar îsi dau cu parerea. Ei sunt doar produse ale sistemului de propaganda de tip democratic si scosi în fata când ceva este neclar, pentru a da impresia ca sistemul stie ce face. Apoi mai vin explicatiile ziaristilor, care nefiind experti decât la bârfe, fac iluzorie orice speranta de a mai întelege ceva.
Nu te poti baza pe explicati venite de la bârfitori sau visatori, iar academicienii comozi din fire, admira spectacolul de la înaltimea pozitiei lor, mormaind uneori concluzii adânci, cum ar fi c6te un „Mda..” ori observatii docte de genul „întunericul de propaga cu viteza luminii”. Dictionarele reflecta exact aceasta stare de lucruri, pâna ce ea va fi remediata prin aparitia Teoriei Totului (aflata în stadiu de finalizare).