Am auzit zilele trecute o știre în care se folosea des cuvântul arierat și, deși l-am mai auzit când și când în viața asta, n-am fost niciodată suficient de motivată să aflu ce înseamnă exact. Așa că am căutat acum:
Arierat = (individ) care este înapoiat mintal, care este insuficient dezvoltat din punct de vedere psihic.
Cam atât zice DEX, iar știrea probabil că suna cam așa. Și acum, evitând cu grație apropouri politice etc., spuneți voi dacă nu sună într-un mare fel articolul dacă înlocuim arierat cu sensul propriu, din dicționar. De exemplu, faceți un exercițiu rapid cu enunțul ăsta:
Ambasadorul Germaniei la Bucuresti, Andreas von Mettenheim, a declarat duminica, in emisiunea „Dupa 20 de ani” de la Pro TV, ca problema arieratelor de la nivelul administratiei locale este una „foarte grava”.
Dar să nu fim malițioși. Arierat pare să se mai refere și la împrumuturi, iar atunci are sens de restant sau nerambursat la scadență.
Din cate am inteles eu pana acum, „arierate” s-ar referi nu la imprumuturi*, ci la sume datorate (cu diferite titluri – spre ex banii datorati in numele spitalelor catre furnizorii de medicamente si alte bunuri de folosinta medicala, sau sumele datorate farmaciilor pt medicamentele vandute de catre acestea catre populatie cu compensare, deci al caror pret nu a fost incasat integral de la cetateni etc) exclusiv de catre stat** unor entitati private si neachitate la timp.
* Singurele IMPRUMUTURI care pot fi considerate ca fiind arierate sunt cele luate de stat (spre ex de la banci, sau de la populatie prin intermediul „obligatiilor de stat”) si a caror scadenta de restituire a fost depasita.
** Atunci cand sumele a caror scadenta de plata a fost depasita sunt datorate nu de catre organizatiile administrative ale statului (recte de catre ministerul de finante) ci de catre alte entitati, ele nu se mai numesc arierate ci restante.
Intr-adevar, arierat inseamna individ inapoiat mintal. Dar „arierate” inseamna si „Datorii bănești aflate în restanță” sau „Datorii bănești neachitate la timp”.
Termenul provine din francezul „arriéré” care inseamna „in urma, inapoi” (de unde si treapta de viteze de la masini „marche arriéré” pentru mers inapoi).
In aceeasi logica si datoriile pot depasi scadenta si atunci ele sunt intarziate, devenind arierate.
Răzvan, se consemnează și explicația ta, dar într-o formă care chiar ar putea fi utilă celor care ajung să o citească. În rest, pe banii mei, timpul meu și munca mea (căci grație lor există site-ul ăsta) nu permit să apară mizerii (forțate de altfel).
Care este singularul de la „apropouri”?
Dani: Ti-ai gasit „excelent” locul si modul in care si prin care sa pui intrebarea.
Raspuns corect: http://dexonline.ro/definitie/apropo . (Vezi ca DEX-ul mentioneaza acolo drept varianta acceptata si „apropou” – forma care MIE imi pare mai fireasca DREPT SUBSTANTIV, lasand versiunea „corecta” exclusiv pt adverb.)