Inregistrare

Inregistrati-va pentru a beneficia de cunostintele comunitatii, a pune intrebari sau a a raspunde la intrebarilor celorlalti.

Suntem o comunitate care incurajeaza educatia si in care se intalnesc know-how-ul si experienta cu perspective inovative de abordare a problemelor.

Login

Autentificati-va pentru a pune intrebari, a raspunde la intrebarilor celorlalti sau pentru a va conecta cu prietenii.

Resetare parola

V-ati uitat parola ? Introduceti adresa de email si veti primi o noua parola.

Va rugam sa va autentificati.

Argument sau Ceartă

Argument sau Ceartă

Probabil că ați mai dat peste articole care inventariază marile regrete ale oamenilor aflați pe patul de moarte și sunt sigură că pentru fiecare se găsesc puncte nevralgice în listele cu pricina. Oricum, inventarele par să varieze puțin de la sursă la sursă, dar s-ar părea că majoritatea includ regrete din categoria asta. Doar că sunt destul de sigură că ”mi-ar fi plăcut ca ultima noastră discuție să nu fi fost un argument” trebuia să fi fost de fapt ”mi-ar fi plăcut ca ultima noastră discuție să nu fi fost o ceartă”.

Altfel, dacă ne gândim că în limba română argumentul înseamnă ”raționament, dovadă adusă în sprijinul unei afirmații”, nu prea văd de ce ar fi regretabil un schimb de replici calm, rațional și civilizat, fie el și cu oarece dezacorduri. În schimb, cearta presupune și emoții negative și nu de puține ori chiar cuvinte ”grele”, iar asta într-adevăr nu e chiar o ultimă amintire fericită…

  1. Doar ‘arghiuemtul’ ar putea fi folosit pe post de ceartă… uof.

  2. Alea e traduse, si e traduse proaste. 🙂

  3. Ei, nici nu mi s-a părut ăla cel mai ”quality” site din lume, dar a fost o ocazie bună să vorbesc despre asta 🙂

  4. Acest gen de cuvinte (cum ar fi – spre ex – si „patetic”) fac parte dintre ceea ce in engleza se numeste „false friends”: cuvinte cu rezonanta similara (sau foarte apopiata) in doua limbi (in situatia data – engleza si romana) dar cu semnificatie diferita in fiecare dintre limbi fata de semnificatia din cealalta limba.

  5. Victor, as adauga listei si cuvantul „condescendent”, care este din ce in ce mai folosit cu sensul din limba engleza, care difera de sensul din limba romana (sunt chiar aproape antonime).

  6. Nu pot sa ma pronunt, nici nu am invatat cuvantul in engleza, nici nu am avut ocazia sa-l intalnesc de suficiente ori incat sa-mi fi facut o parere proprie despre el. (PARCA mi-amintesc sa-l fi intalnit O data, si sa fi fost nedumerit, fraza parandu-mi-se aiurea, lipsita de inteles – eu intelegand cuvantul conform sensului sau din limba romana.)

  7. măi oameni buni, cuvîntul condescendent cu sensul acela există în limba română de cînd hăul, inclusiv în dex, desigur.

  8. Nu era vorba de sensul din limba romana si de cand exista el, ci de utilizarea cuvantului cu sensul din limba engleza, care este cat se poate de diferit de sensul (de cand lumea) din romana. Asa cum exista confuzie si pentru argument, care iarasi exista in limba romana de ceva timp, dar care in ultima vreme a inceput sa fie utilizat cu sensul din limba engleza.

  9. dacă în limba română condescendență înseamnă și bunăvoință/deferență, dar și aer de superioritate, de ce ar fi greșit ca și adjectivul condescendent să însemne aceleași lucruri, în funcție de context?

  10. Spre jena mea, despre condescendenta eu stiam numai ca inseamna atitudine (marcata) – eventual chiar aroganta – de superioritate („de la superior la inferior”), nu ca ar insemna si respect. (Da, amabilitate si bunavointa – dar ca de la superior la inferior, nu ca intre egali, si IN NICI UN CAZ cu deferenta, cu respect ca fata de un superior. Nu mi-a venit sa cred cand am citit in DEX.) Pentru mine, cele doua acceptiuni (respectul si aroganta) se cam bat cap in cap, reprezinta o oarecare antonimie (de parca ceva ar fi lung, dar si oarecum scurt).

  11. Dar ce ziceti de expresii precum „Ne-am acomodat la hotel” – cu sensul de se caza; „Am avut un agrement” – cu sensul de a avea o intelegere. Astea mi se par culmea ignorantei!

  12. Acomodarea la hotel – nu cu sensul de cazare, ci de adaptare – se poate vadi necesara pt cineva care nu-i obisnuit sa-si schimbe mediul inconjurator. (In repetate randuri am auzit – de la persoane diferite, de diferite generatii si cu diferite nivele de educatie / cultura – „intr-un pat strain nu reusesc sa adorm”…)

  13. culmea ignoranței? neaaah… cînd cămilele au cocoși, iar despre chiparos crezi că-i un soi de pasăre, și cînd peste toate astea ai pretenții scriitoricești, aia-i culmea ignoranței.
    lectură suplimentară: http://rationalwiki.org/wiki/Dunning-Kruger_effect

  14. …sau cand noi mancam „ciresi” (mai ceva decat carii, care se hranesc cu lemn) si „capsuni”, de zici ca am iesit la pascut de tufe (in loc de „cirese” si „capsune”)…

    Si – in fond – DE CE ar avea „cocosi” numai gainile, nu si camilele*? 😛
    * A propos, habar n-am CUM s-o fi numind (corect) masculul camilei (caci „camiloi” mi se pare cam… „indigest”…)

  15. P.S. …iar „chiparos” EVIDENT ca nu-i pasare, ci (dupa cum indica si numele) „chip paros” (= barbat nebarbierit)… 😛

  16. cireși și căpșuni, după dumu’ nou, putem ronțăi… legal, ca să zic așa.

  17. Pai puteam si inainte, da’ nu stiu daca i-ar fi placut cuiva gustul…
    (Am mai auzit – pardon: citit) de… (Hm! hai sa n-o caracterizez drept tampenie) asta cu „cireşi” si „căpşuni”. Sunt curios: conform noului DOOM, daca scriu ca „am cumparat zece căpşuni” CUM afla cineva daca am cumparat fructe sau rasaduri de tufe? Inainte vreme era clar: „căpşun” – „căpşuni” (respectiv „cireş” – „cireşi”) denumea planta (tufa, respectiv pom), iar „căpşună” – „căpşune”, respectiv „cireaşă” – „cireşe” denumea fructul. Acuma-a… toate otova, ce mi-e ca mananc un fruct, ce mi-e ca mananc o planta…

  18. da’ dacă-ți zic că mi-am cumpărat o broască, de unde-o să știi dacă-i pentru ușă sau pentru acvariu?

  19. Daca nu vrei sa folosesti vreun artificiu (spre ex sa-i spui „incuietoare”), in cazul cuvantului „broasca” nu exista alternativa in limba romana (pt niciunul dintre sensuri), dar pt fructe / plante alternativa nu numai ca exista, dar era si obligatorie pana nu demult. In acest caz n-ar fi fost necesar de facut nimic – dimpotriva: ar fi fost necesar sa nu se faca ceva, sa fi ramas taman cum era, ca era bine. (Cam la fel ca in cazul scrierii cu „â”.)

  20. dacă n-ar exista amănuntul ăla care se cheamă „context”, aș mai înțelege spaimele astea. 🙂

Lasa un comentariu