Grație comentariilor de aici am aflat că apostroful (semnul ortografic) are altă formă de plural decât știam. Nici nu mi-am pus vreodată problema (și s-ar părea că nu doar eu) că n-ar fi corect apostroafe. Și totuși nu e corect așa, ci apostrofuri…
Iar dacă tot vorbim despre familia lexicală a apostrofului, luați aminte că există și:
A apostrofa = a adresa cuiva o mustrare (violentă), a mustra pe cineva (cu ton aspru);
Apostrofare (cu forma de plural apostrofări) = acțiunea de a apostrofa și rezultatul ei;
Apostrofă (cu forma de plural apostrofe) = imputare, mustrare adresată cuiva (pe un ton violent); figură retorică sau de stil prin care oratorul sau scriitorul, întrerupându-și brusc cursul expunerii, se adresează direct unei persoane sau unui lucru personificat; apare uneori și ca variantă pentru apostrof.
Din câte ştiu eu cel mai corect este „apostrofe” şi nu „apostroafe”, pentru că este un cuvânt format prin adăugarea prefixelor „a” şi „pos” la cuvântul strofă, ceea ce înseamnă că semnele otrografice încadrează strofa „a” (înainte) şi „pos” (după). Prin deducţie logică, dacă pluralul de la „strofă” este „strofe”, firesc este ca pluralul de la „apostrof” să fie „apostrofe” şi nu altul. Dar… DOOM-ul este suveran… şi dacă el spune „apostrofuri”, atunci aşa să fie…
Omfg… omfg !!
Asadar, deci… daca semnele alea oTRografice incadreaza „strofa” , prin deductie loJica vom avea „astrofapos”, nu?
Dar deh… daca DOOM-ul asta vrea altfel, bine, hai sa lasam de la noi, treaca si asta! Sa nu se sinucideze nea’ Doomu’ .
Catastrofa sau mangleala? E o gluma, nu?
Dar sa stii ca pluralul de la strofa e strofuri. :))
Ioana:
Usurel! Vezi ca nu-i CHIAR asa.
Chiar daca neglijam erorile de tastare (inversarea a doua semne) si chiar si faptul ca este cam greu de conceput (in mod corect dpdv logic) ca doua entitati ar putea s-o INCADREZE pe o a treia atunci cand ambele se situeaza pe aceeasi parte / latura / capat a celei asa-zis „incadrate” (termenul „incadrare” provenind de la „cadru” = „rama”, care presupune incercuirea (completa sau macar majoritara a) partii inramate, nu se limiteaza la marginirea partii incadrate pe o jumatate de contur / la un singur capat dintre cele doua existente) – aspecte remarcate de Tatiana inaintea mea – chiar si in acest caz, spuneam, consideratiile expuse de dumneata TOT nu „stau in picioare”:
Daca ai fi urmat linkul din textul articolului si la articolul linkuit („Divers sau Diferit”) ai fi citit (cu atentie) si comentariile, ai fi remarcat ca la un moment dat, DUPA ce ne daduse (CEL PUTIN mie si lui Emi) – in mod intentionat sau fortuit – o lectie (multumesc, Cicule!) referitoare la forma corecta (conform dictionarului) pt pluralul cuvantului „apostrof”, Cicu mai completase cu inca un comentariu:
„Doar pentru că ma amuză:
există două apostrofuri, două apostrofări, două apostrofe.
A nu se încurca 🙂 ”
si apoi – urmare a nedumeririi exprimate de Tatiana (care si atunci / acolo mi-o luase inainte: SI EU uitasem de existenta figurii de stil numita „apostrofa”, pe care totusi PARCA o stiusem CANDVA, sonoritatea si semnificatia ei nefiindu-mi complet straine) a continuat prezentand intr-un nou comentariu si definitia de dictionar a acesteia:
„APOSTRÓFĂ1, apostrofe, s. f. 1. Imputare, mustrare adresată cuiva (pe un ton violent). 2. Figură retorică sau de stil prin care oratorul sau scriitorul, întrerupându-și brusc cursul expunerii, se adresează direct unei persoane sau unui lucru personificat. – DIn fr. apostrophe, lat. apostropha. ”
Nu-ti face si dumitale impresia ca este totusi mai bine ca doua notiuni diferite sa fie denumite cu cuvinte macar putin diferite, sa nu fie omonime? Odata ce pluralul „apostrofe” este „ocupat” pt singularul „apostrofă”, pt „apostrof” (eu consider ca) se cam „cerea” o alta forma pt plural, si „apostroafe” ar fi binevenit.
Abordand aceeasi problema din alta directie (si lasand altora „privilegiul” de a da explicatia corecta pt fenomenul gramatical pe care urmeaza sa-l prezint, intrucat eu nu mai stiu suficienta teorie a gramaticii), imi permit sa-ti atrag atentia ca forma corecta pt plural pt (spre ex) cuvantul „creion” este NU „creione”, ci „creioAne” (aici ar fi utila explicatia aparitiei „a”-ului), asadar nu vad nici un motiv pt care pluralul corect (conform aceleiasi explicatii) de la „apostrof” ar trebui sa fie „apostrofe” si nu „apostroAfe”…
P.S. Mie definitia din dictionar imi pare a fi „schioapa”, incompleta: pt mine apostrofarea se presupune a fi facuta nu numai cu ton aspru si cu violenta, ci si cu condescendenta (ca din partea cuiva care se considera superior catre cineva pe care-l considera inferior siesi), nu intre egali.
Mulţumesc pentru explicaţii.