DEX definește verbul a sări ca ”a se desprinde de la pământ, avântându-se în sus printr-o mișcare bruscă, și a reveni la loc”. Cam așa îl definesc toate dicționarele, cu excepția lui NODEX, care nu limitează sensul la avântarea în sus, ci vorbește despre deplasarea ”înt-o anumită direcție (în sus, în jos, înainte, înapoi, în stânga, în dreapta)”.
Oricum, ar trebui să luăm de bun ce e în DEX și ar cam trebui să concluzionăm că ”săritul în sus” e pleonasm. Și mă pregăteam să vă întreb dacă ar trebui să fim la fel de rigizi și cu ”săritul în sus de bucurie”, că poate în acest context ”în sus” doar subliniază efervescența saltului? Doar că între timp m-am lămurit că în dicționar apar o mulțime de expresii cu sărituri, iar aceasta nu, motiv pentru care ar trebui să o considerăm, fără cine știe ce dubii, greșită. Însă eu tot mă-ntreb, ”în sus” ăla chiar nu poate fi un fel de hiperbolă?
Aha, deci parașutiștii care sar din avion sar _în sus_, la fel sportivii care sar la trambulina de 3/5/10 m sau de pe stînci de 100m… Mulțam, DEXule…. 🙂
Parașutiștii sar jos, nu ,,în jos”
Cicu, să știi că m-am tot gândit la fel de fel de exemple de sărituri înainte să scriu și parcă-mi vine să spun că orice salt începe cu un impuls, cu o mișcare care, în esență, e în sus…
Emi, închipuie-ți că stai pe o scară de bloc, exact la mijloc între etajul 2 și etajul 3, și te decizi cum să sari: ai putea sări atît înspre 3 (în sus), cît și înspre 2 (în sus?) cît și pe fereastra din lateral (tot în sus?).
Cicu, eu spun că indiferent în ce direcție m-aș avânta, mișcarea inițială e tot cu genunchi flexați care, inevitabil, mă propulsează întâi în sus cumva 🙂
Emi, nu cred că o să mă convingi că „a sări în sus” e pleonasm… Hai să mai dezvoltăm scena de mai sus cu treapta: pe scară se află fetița ta de 4 ani (ok, e un supertalent la sărituri, deci poate), tu ești jos la parter și ai vrea să o determini să sară înspre etajul 3 (_NU_ la 2). Te uiți la ea, ea la tine, și tu îi strigi „Sări!” ca să nu te exprimi pleonastic…?
Întrebare suplimentară: ai o sursă „autorizată” care să argumenteze convingător pleonasmicitatea lui „a sări în sus”?
io țin cu Cicu 😀
iar dacă stai cu tălpile pe marginea ușii de elicopter și te împingi în genunchi ca să sari cu parașuta, în nici un caz nu te vei propulsa în sus 🙂
și chiar dacă orice săritură ar reprezenta mai întîi un impuls vertical, tot n-ar fi pleonasm exprimarea asta. sar în sus, sar în lateral, sar în față, sar în spate. contează direcția în care sari, atît. chestia cu impulsul care așa și pe dincolo e ca și cum ai pretinde că adjectivul gol e pleonastic în orice situație, din moment ce toată materia e compusă în principal din spații goale. 🙂
O argumentație mai bună decît a mea, dintr-o discuție de prin 2010:
–-
A sări se folosește cel mai des pentru mișcări bruște în sus (sau parțial în sus, oblic), asta pentru că de obicei stăm pe un sol orizontal, caz în care singura direcție în care putem face mișcări bruște este cea în sus. Sărim peste o băltoacă, sărim coarda, sărim într-un picior, sărim din piatră în piatră peste gîrlă etc. Din cauza asta verbul a sări include în mod implicit și ideea de „în sus”. Dar același verb se folosește și pentru alte mișcări bruște, care pot fi orizontale sau în jos. Sărim din pom, sărim de pe acoperiș, sărim de pe pod etc. Iar dacă vreodată se va vorbi românește în cosmos nici nu vom mai ști unde e susul și josul, dar de sărit tot vom avea ocazia să sărim.
În concluzie, deși direcția în sus e de obicei inclusă în a sări, același cuvînt se poate folosi și pentru alte direcții. Ca urmare, precizarea direcției, chiar și atunci cînd e vorba de direcția implicită, nu e un pleonasm.
În plus există expresia a sări în sus (de bucurie etc.), care e fixă, deci o putem critica cît vrem, dar o folosim așa cum e. Una e să spui am sărit în sus de spaimă, unde e clar ce am făcut (am tresărit, mai mult sau mai puțin violent), și alta e să spui am sărit de spaimă, caz în care se înțelege că aș fi sărit de undeva altundeva, nu se știe unde (în bazin? în brațele bunicii?).
În schimb definiția din DEX 1998 a lui a sări conține un pleonasm evident: „a se ridica brusc în sus”. Ridicarea nu poate fi decît în sus.
–
http://forum.softpedia.com/topic/75144-cutia-cu-greeli/page__st__3978
Na, eu nu-s chitită pe niciuna din variante. Vreau doar să-mi clarific 🙂
PS: Cicu, m-a amuzat teribil partea cu săritul din cosmos și lipsa reperului adecvat pentru sus/jos :)))
Niciunul dintre noi nu il are sau niciunul dintre noi nu il avem?
Vreunul dintre voi il are sau vreunul dintre voi il aveti?
etc
Am gasit ambele variante la TV spuse.
„…în cosmos nici nu vom mai ști unde e susul și josul, dar de sărit tot vom avea ocazia să sărim.”
In absenta gravitatiei (deci a unei pozitii erecte impuse), notiunile de „sus” si „jos” isi pierd sensul, pur-si-simplu nu mai exista, cu exceptia indicarii directiei raportate la pozitia instantanee a propriului corp. In cosmos nu „sarim”, ci „ne propulsam” in vreo oarecare directie (este necesar acelasi efort – exclusiv pt invingerea inertiei – indiferent de directia spre care pornim).
Georgiana: „UNUL” (singular) (indiferent daca e vorba de NICIunul, de VREunul etc, si indiferent daca dintre „noi”, dintre „voi” sau dintre altii) nu poate sa „avem” (plural), asadar „niciunul nu are”, „vreunul are”.
N.B.: „Niciunul dintre cei care avem”, sau „vreunul dintre cei care au”… („noi”, „ei” etc – mai multi, plural – „avem” sau „n-au”, iar exprimarea se refera la unul dintre acestia…)