În ultimii ani m-am educat să fiu cât mai tolerantă posibil și, zău, limita mea de toleranță e destul de sus pentru multe lucruri, gramaticale sau nu. Dar zău m-am făcut arici când am citit azi un text în care scria că cineva își ”book-uise” ceva…
Sunt cuvinte din romgleză despre care înțeleg de ce au apărut în uzul maselor. Sunt contexte în care mi se par (unele) rezonabile, ba, câteodată chiar necesare. De exemplu, DOOM n-avea cum să fi făcut față la toată avalanșa de termeni specifici rețelelor sociale. Adică, na, cum ai traduce tweet? Cam cât de barbar și forțat ar fi să-i spui ciripit? 🙂
Dar verbul ”a book-ui” chiar poate să dispară veșnic din româna noastră cea de toate zilele. Putem planifica, putem face rezervări, putem programa, iar alternativele astea neaoșe îmi vin rapid în minte, fără să mai sondez după sinonime. OK, și eu folosesc platforma booking.com și-i spun pe nume când vine vorba despre ea, dar mi s-ar părea atât de ridicol să spun că ”mi-am book-uit o cameră la Hotel X”…
Lasa un comentariu