Articolul ăsta e legat mai degrabă de comunicare decât de limba română, deşi inclusiv definiţiile din DEX arată calea cea dreaptă. În esenţă, a auzi presupune să percepi sunetele, zgomotele cu ajutorul auzului. În schimb, a asculta e ceva mai elaborat – a-şi încorda auzul pentru a percepe un sunet sau un zgomot, a se strădui să audă, a fi atent la ceea ce se spune, a acorda importanţă celor spuse de cineva, a lua în consideraţie; a împlini o dorinţă, o rugăminte.
Fireşte, ascultarea începe cu acţiunea de a auzi, dar prea puţini mai au răbdare să facă asta. Şi e foarte important să-l auzi pe cel cu care comunici şi cu atât mai mult să-l şi asculţi. Multora li se pare că sunt prea ocupaţi să înregistreze ce emit partenerii lor de discuţii, iar căutarea de semnificaţii în ceea ce aud ar fi o complicaţie inutilă. Dar dacă stai să te gândeşti bine, când procesul ăsta e deficitar, n-ai cum să înţelegi ce trebuie şi, per total, pierzi mult mai mult timp cu alte lămuriri (pe care, la fel, probabil că n-ai să ai grijă să le percepi cum trebuie).
Hai să învăţăm să ne auzim şi să ne ascultăm! Să ne dăm răgaz unul altuia să ne spunem ideile până la capăt şi să nu mai răspundem cu prefabricate, căci prea multe acte de comunicare sunt de fapt secvenţe de monolog reunite în ceva ce seamănă a dialog doar prin faptul că se alternează replicile diferitelor personaje…
„…a asculta e ceva mai elaborat – a-şi încorda auzul pentru a percepe…”
Asta nu este neaparat adevarat intotdeauna (uneori ceea ce ascultam poate fi suficient de intens – sonor vorbind – incat sa intre in concurenta cu alte sunete percepute concomitent si sa nu fie necesara incordare, ba inca poate fi chiar si de-a dreptul asurzitor, acoperind celelalte sunete), ci mai degraba este vorba despre a indrepta atentia anume asupra perceperii ANUMITOR sunete, nu a altora. (De multe ori, intr-o multime – spre ex in pauza unui spectacol – poate fi sesizat un adevarat vacarm compus dintr-o multime de comunicari individuale, dar cu un efort de vointa auzul nostru poate selecta o anume conversatie pe care s-o urmareasca, neglijandu-le pe celelalte care pot fi auzite concomitent – si tot cu efort constient de vointa atentia noastra se poate „comuta” pe alta conversatie pe care s-o distinga (lasand-o pe prima sa se „piarda” in vacarmul general).
„Fireşte, ascultarea începe cu acţiunea de a auzi…”
Si de aceasta data este posibil sa nu fie neaparat adevarat intotdeauna – spre ex pot exista situatii in care anticipezi posibilitatea / probabilitatea aparitiei unui sunet pe care speri sa-l auzi / de care te temi ca l-ai putea auzi, si in aceasta situatie chiar si fara a fi auzit ceva asculti continuu / repetat pt a verifica daca se aude ceva sau nu.
Hm! Ce inseamna sa re-citesti… (In cazul meu – dorinta sa re-comentezi):
„Multora li se pare că sunt prea ocupaţi să înregistreze ce emit partenerii lor de discuţii, iar căutarea de semnificaţii în ceea ce aud ar fi o complicaţie inutilă.”
Nu ar fi fost mai fireasca exprimarea „sunt prea ocupati pt a mai si inregistra…”? (Sau NU ACESTA era sensul intentionat al frazei? In acest caz eu as avea nevoie de niste explicatii / precizari suplimentare…)
Si pe langa „a auzi” si „a asculta” consider ca si-ar fi gasit aici locul SI „a audia”, care aduce o precizare in plus, insemnand a asculta (in principiu alaturi de / impreuna cu altii care fac acelasi lucru) CEVA, si anume a o face in mod staruitor, continuu (si in principiu fara a deranja in mod intentionat) – in principiu (dar nu neaparat) de la inceputul pana la sfarsitul ei* – vreo anumita comunicare (indiferent ca este vorba despre comunicare verbala sau muzicala).
* Chiar daca audierea nu este completa (de la inceputul pana la sfarsitul comunicarii), pt a merita acest nume ascultarea trebuie sa decurga continuativ pt o durata semnificativa de timp (sau – ca alternativa la modalitatea de exprimare – o fractiune semnificativa din durata comunicarii).
VictorCh, atâta timp cât s-a înţeles ce am vrut să spun (şi-mi dai de înţeles că e inteligibil), e bine aşa rău 🙂
Emi, este UNUL dintre intelesurile care pot fi desprinse din acest mod de exprimare, si eu am ales ca ACEST inteles sa-l accept – dar a fost vorba despre „educated guess”, la fel de bine puteam presupune si un alt inteles.
Si-apoi… insusi acest blog – nu la corectitudinea comunicarii se refera? NU ACESTA este rostul sau? Daca ne multumim cu simplul fapt ca inca mai suntem intelesi… (No offence intended…)
VictorCh, în ceea ce priveşte corectitudinea exprimării, am conştiinţa împăcată. Nu mi se pare că m-am exprimat incorect, dar da, puteam formula şi altfel. De fapt, dacă aş citi de 10 ori, aş scrie acelaşi lucru în 10 feluri, dar după primele 6 luni de activitate pe acest site am hotărât să renunţ la nesiguranţă şi la tendinţa de a reformula mereu ce am scris iniţial, pentru că îmi mânca prea mult timp.