Conjuncţiile subordonatoare

Conjuncţiile subordonatoare sunt acele conjuncții care exprimă raportul de subordonare în cadrul frazei legând subordonata de regenta ei. Ele introduc propoziţii subordonate subiective, predicative, completive directe, completive indirecte, precum şi unele tipuri de subordonate circumstanţiale.

După numărul de raporturi exprimate, conjuncţiile subordonate sunt de două feluri:

• conjuncţii subordonatoare cu valori multiple sau polivalente (sunt cele care exprimă două sau mai multe feluri de raporturi, ele introduc subordonate subiective, predicative, atributive, completive directe, indirecte, precum şi unele tipuri de subordonate circumstanţiale): ca … să, că, dacă, de, să:
  Exemple:
  • Le place să facă din ţânţar armăsar. (L. Rebreanu);
  • Mai greu era să-i scoată sticleţii din capul fetei. (Cezar Petrescu);
  • Vă dau timp până mâine, să vă gândiţi mai bine. (Camil Petrescu);
• conjuncţii subordonatoare specializate (sunt cele care au o valoare unică, stabilind un singur tip de raport sintactic, adică introduc un anumit tip de subordonate).
  Există următoarele subclase de conjuncţii subordonatoare specializate pentru exprimarea raporturilor sintactice:
  • de timp: până, cum – Până nu vine el, noi nu putem pleca.;
  • de mod: precum, parcă – Am făcut precum mi s-a spus.;
  • de cauză: căci, deoarece, fiindcă, întrucât, unde, cum – N-am cumpărat nimic fiindcă n-am avut bani.;
  • de consecinţă: încât, cât – E atât de întuneric, încât nu se vede la doi paşi.;
  • de concesie: deşi – Deşi l-am rugat, nu a vrut să mă asculte.

Conjuncţiile subordonatoare exprimă diverse raporturi de subordonare şi pot introduce atât subordonate necircumstanţiale, cât şi subordonate circumstanţiale.
Subordonatele necircumstanţiale sunt introduse cu ajutorul conjuncţiilor: ca … să, că, dacă, de, să şi pot fi:

• propoziţii subiective: Că mai supravieţuiseră potopului de catran, rămânea o minune vrednică de mirare. (Cezar Petrescu);
• propoziţii predicative: Scăparea mea a fost că a început războiul. (I. Agârbiceanu);
• propoziţii atributive: Teama că se rătăcise îi îngheţă sângele în vine. (Em. Gârleanu);
• propoziţii completive directe: Biata mamă a crezut că înnebuneşte de bucurie. (Camil Petrescu);
• propoziţii completive indirecte: Eram sigur că vrea să mă prăpădească. (L. Rebreanu);
• propoziţii completive de relaţie: dacă, de – Să verificăm rezultatele, dacă sunt corecte.;
• propoziţii completive de opoziţie: când, dacă, unde – Dacă până mai ieri a fost bine şi cald, astăzi bate vântul şi e frig.

Propoziţiile subordonate circumstanţiale care pot fi introduse cu ajutorul conjuncţiilor sunt, de asemenea, de următoarele feluri:

• de mod: precum, parcă: Toată ziua de sâmbătă îşi ascunse mânia parcă nici n-ar bănui nimic-n lume. (L. Rebreanu);
• de cauză: că, căci, cum, dacă, deoarece, fiindcă, întrucât, când, unde – Era mare nevoie de ploaie la porumb, căci nu mai plouase de la mijlocul lui iulie. (Camil Petrescu).
• de scop: ca să, de, să – Trec de trei ori pe zi, să văd cum stau lucrurile. (Cezar Petrescu);
• de consecinţă: ca să, că, de, de să, încât, încât să, să – Izbitura a fost atât de puternică, încât turcii s-au împrăştiat odată cu lăsarea nopţii, lăsând prin vâlcelele din jos de sat alte câteva sute de morţi… (Camil Petrescu);
• de condiţie: dacă, de, să – Dacă ai fi tu acasă, am avea şi noi un sprijin. (L. Rebreanu);
• de concesie: dacă, de, deşi, să – Deşi e înalt, cerul e întreg acoperit de nori ca de plumb. (Camil Petrescu).