Conjuncția

Conjuncția este partea de vorbire neflexibilă care are rol de legătură atât în propoziţie cât si în frază.

În propoziţie, conjuncția leagă două părţi de propoziţie de acelaşi fel (două subiecte, două nume predicative, două atribute sau două complemente)
Exemple de conjuncții în cadrul aceleiași propoziții:

• Subiect: George şi Maria aleargă.
• Nume predicativ: Copii au fost harnici şi ascultători.
• Atribut: Elevii silitori şi disciplinaţi obţin note mari.
• Complement: Toți copiii și-au cumpărat cărţi şi caiete.

În frază, conjuncția are rolul de a lega două propoziţii:

• de acelasi fel (două propoziții principale, sau două propoziții secundare);
• diferite (o subordonata de regenta ei);

După rolul lor, conjuncțiile pot fi:

• conjuncții coordonatoare – acestea au rol de legătură atât în propoziție, cât și frază; în propoziție leagă părți de propoziție de același fel, iar în frază leagă propoziții de același fel
  • conjuncții copulative – Exemple de conjuncții coordonatoare copulative: si, nici, iar;
  • conjuncții adversative – Exemple de conjuncții coordonatoare adversative: dar, insa, ci;
  • conjuncții disjunctive – Exemple de conjuncții coordonatoare disjunctive: ori, sau, fie, ba;
  • conjuncții conclusive – Exemple de conjuncții coordonatoare conclusive: deci, așadar.
• conjuncții subordonatoare – acestea au rol de legatură doar într-o frază, unde leagă o subordonată (secundară) de regenta ei.