Complementul direct

Complementul direct reprezintă un element sau o parte a propoziției care este definit/definită de relația directă pe care o are cu predicatul propoziției. Cu alte cuvinte, complementul direct este partea secundară de propoziție care determină un verb tranzitiv sau o interjecție și din punct de vedere semantic desemnează obiectul asupra căruia se exercită acţiunea.

Complementul direct răspunde la întrebările: pe cine? sau ce?

Complementul direct poate fi exprimat prin următoarele părți de vorbire:

• Substantiv: Exemplu: Am văzut-o pe verișoara ta.
• Pronume: Exemplu: L-am cunoscut pe acesta cu mulți ani în urmă.
• Numeral: Exemplu: Pe doi dintre ei îi mai văzusem.
• Verb
  • • la infinitiv: Exemplu: Pe copiii mei i-am învățat a se juca singuri.
    • la gerunziu: Exemplu: Și cum stăteam eu liniștit, am auzit sunând la vecinul la ușă.
    • la supin: Exemplu: Termin de mâncat și plec la serviciu.
• Interjecție: Exemplu: La un moment dat, am auzit zbârrrr! și pasărea dispăruse.