Cazul vocativ

Cazul vocativ este un caz al declinării care exprimă o chemare sau o invocare adresată cuiva. Pot avea cazul vocativ în special substantivele nume de persoană. în cazuri rare şi doar dacă sunt personificate, se pot folosi la cazul vocativ şi substantivele ce definesc obiecte neînsufleţite.

Substantivele la cazul vocativ pot fi:

• La singular:
  • omonime cu nominativul nearticulat.
    • Exemple fără determinare obligatiorie: Mamă!, Mihai!, Tată!
    • Exemple cu determinare obligatiorie: Stimate domn!, Dragă doamnă!
  • omonime cu nominativul articulat doar cu determinante genitivale sau adjectivale. Exemple: Draga mea!, Frumosul meu!, Iubita mea!
  • se pot constitui cu ajutorul desinenţelor -e, -o, -ule. Exemple: Băiete!, Fetiţo!, Omule!
• La plural:
  • omonime cu nominativul nearticulat.
    • Exemple fără determinare obligatiorie: Băieţi!, Prieteni!, Fraţi!, Surori!
    • Exemple cu determinare obligatiorie: Oameni buni!, Dragele mele colege!
  • omonime cu nominativul articulat doar cu determinante genitivale sau adjectivale. Exemple: Fraţii mei!, Dragii mei!, Scumpele mele!
  • omonim cu genitiv-dativul plural articulat. Exemple: Băieţilor!, Fetelor!, Dragilor!