MAREA NEAGRĂ, marea cea mai izolată a Oc. Planetar, unica mare având două straturi de apă total diferite, marea care a avut cele mai multe denumiri în decursul timpului şi cea mai spectaculoasă (antinomică) schimbare de nume. Este o mare continentală, între Europa şi Asia Mică, aproape închisă, legătura cu Oc. Atlantic şi, implicit, cu Oc. Planetar fiind foarte dificilă: prin str.
Bosfor, spre Marea Marmara, iar de aici, prin str. Dardanele spre Marea Egee şi, mai departe, spre Marea Mediterană, de unde legătura cu Oc. Planetar se poate realiza fie prin str. Gibraltar (cu Oc. Atlantic), fie prin Canalul Suez (spre Marea Roşie şi, în continuare, cu
Oc. Indian). Din aceste legături dificile şi distanţa de peste 2 000 km faţă de ţărmul Oc. Atlantic, rezultă că este marea cea mai izolată a Oc. Planetar.
Supr.: 462 535 km2, inclusiv Marea Azov, 413 000 km2 fără aceasta.
Are adâncimea medie de 1 271 in, iar cea max. de 2 245 m.
Ţărmul său este puţin crestat, având puţine golfuri, peninsule (cea mai mare fiind Crimeea:25 500 km2, relief muntos cu alt. max. de 1 545 m) şi insule (Fidonisia, Berezaia, Sfântul Ioan, Sacalin, Insula Şerpilor, ultima având 660 m lungime, 440 m lăţime şi 60 m altitudine maximă).
M.N. este unica mare care are două straturi de apă total diferite: la suprafaţă (până la 180-200 m adâncime) un strat mai dulce (cu o salinitate de 16-17%o), relativ mai uşor, cu oxigen dizolvat, în care se dezvoltă viaţa, iar la adâncime (de la 180-200 m până la fund), un strat mai
sărat (cu o salinitate de 21-22%o), mai greu, cu hidrogen sulfurat şi fără oxigen şi, ca urmare, lipsit de viaţă. Între cele două straturi nu există schimb de ape, stratul superficial, relativ mai „uşor”, plutind deasupra stratului de adâncime, relativ mai „greu”. Ca urmare, lipsesc
mişcările ascendente, respectiv curenţii verticali.
Marea Neagra are, totuşi, curenţi, respectiv circulari (la suprafaţă) şi de schimb (în zona str. Bosfor). Curenţii de suprafaţă se datorează vânturilor şi au o formă cvasicirculară; aceşti curenţi au barat, în Holocen, limanurile fluvio-maritime şi lagunele din jurul MăriiNegre.
Curenţii din zona str. Bosfor sunt curenţi de schimb între Marea Neagră şi Marea Marmara.
Astfel, la adâncime există un curent de descărcare a apelor mai sărate ale Mării Marmara spre Marea Neagră, iar la suprafaţă un curent invers, de transfer a apelor în exces ale M.N. spre Marea Marmara; acest curent este denumit curent de „compensaţie”.
Principalele cursuri de apă ce se varsă în Marea Neagră sunt Dunărea (care, cu cei 6 400 m3/s la vărsare, contribuie cu aproape jumătate la cantitatea totală de apă adusă de râuri şi fluvii în mare), Nistru, Nipru şi Don (ultimul debuşând în Marea Azov). Marea Neagră îngheaţă iarna, la ţărm, în medic cea 15 zile, pe o distanţă mai mare în E şi N (peste 1 km) şi mai mică în S şi V (doar în jur dc 100 m la Mangalia, de exemplu). Vânturile dinspre NE suflă cu violenţă şi provoacă, de regulă, valuri ce ating 3-4 m înălţime (uneori 8-10 m).
Fauna, existentă numai în stratul de apă de deasupra, cuprinde: meduze, midii, stridii, scoici, crabi, melci (între care Rapana thomasiana, un carnivor rapace, care decimează bancurile de midii şi stridii, imigrant nou, originar din Marea Galbenă şi Marca Japoniei, ajuns aici, probabil,
agăţat de navele maritime), o varietate de peşti, între cure sturionii (morunul – cel mai mare peşte din Marea Neagră, putând atinge 9 m lungime şi 1 500 kg greutate -, nisetrul, cega, păstruga, viza) -care dau icrele negre şi se mai întâlnesc pe glob doar în Marea Caspică, limba
de mare, chefalul de mare, calcanul, scrumbiile albastre, peşti mici, ca hamsiile, stavrizii, guvizii etc, câinele de mare (singura specie de rechin din această mare, nepericulos pentru om), delfin (trei specii); o curiozitate faunistică o reprezintă foca de Caliacra (care atinge până la
3 m lungime, o relicvă din timpul epocilor glaciare.
Este marea care a cunoscut, în decursul timpului, cele mai multe denumiri (Ashaena -„posomorâtă, întunecată, neagră”, Ponlus Axeinos – „Marea Inospitalieră”, Pontus Euxeinos = „Marea Ospitalieră”, Mare Maggiore „Marea cea Mare”, Marea Neagră) şi cea mai spectaculoasă (antinomică) schimbare de nume (din Axeinos = „Inospitalieră” în Euxeinos/ Euxinus — „Ospitalieră”). Actuala
denumire este aceeaşi cu cea din vremuri străvechi (sciţii i-au zis Ashaena, ceea ce semnifică „cea posomorâtă, întunecată, neagră”, întrucât atunci când cerul era înnourat şi mai ales pe timp de furtună apele sale păreau negre). Vechii greci, ajunşi cu corăbiile în apele ei încă la începutul primului mileniu dinaintea erei noastre şi care i-au înfruntat necruţătoarele furtuni
au numit-o Pontus Axeinos, respectiv Marea Inospitalieră. Apoi, după ce au întemeiat înfloritoare colonii pe ţărmurile ei (între care Histria, Tbmis, Callatis în sec. VII-VI î.Hr., pe actualul ţărm românesc), i-au zis, pentru a încuraja înfiinţarea de noi colonii, Pontus Euxeinos (Marea
Ospitalieră). Mai târziu, în pragul mileniului al doilea al erei noastre, navigatorii şi comercianţii veneţieni şi genovezi, care o vor străbate în lung şi-n lat, îi vor spune Mare Maggiore, („Marea cea Mare”), ca fiind cea mai întinsă din complexul de mări ale Mediteranei atât
de cunoscută lor. Tot astfel, o numeşte şi în titulatura sa ca „mare Voievod şi singur stăpânitor” Mircea cel Bătrân. Ulterior însă s-a revenit la vechea denumire, cea de Marea Neagra.
Ţările riverane M.N. sunt: România (cea 240 km), Ucraina, Rusia, Georgia, Turcia şi Bulgaria. Principalele oraşe-porturi sunt: Mangalia, Constanţa, Năvodari, Sulina (România), Odessa, Nikolaev, Sevastopol, Ialta, Kerci (Ucraina), Novorossiisk, Soci (Rusia), Suhumi, Poti, Batumi
(Georgia), Trabzon, Samsun, Sinop, Zon-guldak, Istanbul, ultimul la Bosfor (Turcia).
Cele mai mari porturi sunt Constanţa, Istanbul, Odessa, Sevastopol. Litoralul Mării Negre concentrează importante obiective turistice, îndeosebi sectoare de ţărm cu staţiuni balneoclimaterice, cum sunt litoralul românesc, între Capul Midia şi Vama Veche (staţiunile
Năvodari, Mamaia, Eforie Nord, Eforie Sud, Techirghiol, Costineşti, Olimp, Neptun, Jupiter, Venus, Saturn, Mangalia ş.a.), litoralul Crimeii (Ialta), litoralul caucazian (Soci în Rusia, Batumi, Poti, Suhumi în Georgia), litoralul bulgar (Varna, Burgas, Albena, Zlatni Piasăci),
litoralul turcesc. Se adaugă monumente istorice şi de artă dintr-o serie de oraşe-porturi, îndeosebi Istanbul, Sinop, Constanţa, Mangalia, Odessa, Sevastopol, Ialta.
( Informatii din anul 2003 )
Lasa un comentariu