BAIKAL (BAJKAL), lacul cel mai adânc (1 620 m; după alte surse 1 742 m, 1 940 m) şi cu cel mai mare volum de apă dulce (23 000 km3), ceea ce reprezintă o cincime din rezervele de apă dulce de suprafaţă de pe glob şi peste 80% din cele ale Federaţiei Ruse.
Este situat în partea de S a Siberiei Centrale. Oglinda apei se află la altitudinea de 456 m, ceea ce înseamnă că fundul său se află cu peste 1 000 m sub nivelul mării. Are o supr. de 31 500 km2 – fiind al treilea ca mărime de pe continentul asiatic -, lungimea de 636 km, lăţimea medie de 48 km (cea maximă de 79,4 km) şi ad. medie de 730 m. Este dominat de munţi împăduriţi, care urcă până la peste 2 000 m.
În el se varsă 336 de râuri, printre care Selenga (Selenge; 1 480 km) şi Angara superioară. Din lacul Baikal izvorăşte Angara (1 826 km), principalul afluent al fluviului Enisei. Cuprinde 27 de insule, cea mai mare fiind Olhon (Ol’chon;730 km2). Lacul îngheaţă de obicei în perioada
ianuarie—mai, grosimea gheţii fiind de 70-115 cm.
Lacul Baikal şi împrejurimile constituie patria a aproximativ 600 de specii de plante şi 1 200 specii de animale, dintre care 50 specii de peşti; trei pătrimi dintre vieţuitoare sunt endemice (trăiesc numai aici), neexistând în altă parte a lumii – printre acestea se numără şi peştii
omului (care nasc pui) şi golomianka, ultimul fiind atât de transparent încât, aşezat pe o foaie de ziar, prin corpul său se pot vedea literele. Aici se întâlneşte şi o specie de focă (cu aproximativ 40 000 de indivizi), singura care trăieşte în ape dulci – relicvă din timpurile preistorice, când lacul se afla în legătură cu apele Oc. Arctic.
( Informatii din anul 2003 )
https://www.youtube.com/watch?v=_19o6fhVWPc&feature=youtu.be
1 comentariu