Inregistrare

Inregistrati-va pentru a beneficia de cunostintele comunitatii, a pune intrebari sau a a raspunde la intrebarilor celorlalti.

Suntem o comunitate care incurajeaza educatia si in care se intalnesc know-how-ul si experienta cu perspective inovative de abordare a problemelor.

Login

Autentificati-va pentru a pune intrebari, a raspunde la intrebarilor celorlalti sau pentru a va conecta cu prietenii.

Resetare parola

V-ati uitat parola ? Introduceti adresa de email si veti primi o noua parola.

Va rugam sa va autentificati.

Please briefly explain why you feel this question should be reported.

Va rugam explicate, pe scurt, de ce credeti ca aceasta intrebare trebuie raportata.

Motivul pentru care raportezi utilizatorul.

Sistemul solar – Planeta Jupiter

Sistemul solar – Planeta Jupiter
Poți fi de ajutor la urmatoarele teme

Jupiter este cea de-a cincea planeta de la Soare, cea mai mare planeta a Sistemului Solar, avand un diametru de 142,984 km. Este de doua ori si jumatate mai mare decat toate planetele Sistemului Solar la un loc.
Distanta medie dintre Soare si Jupiter este de 778 milioane km. Planeta face o rotatie completa in jurul Soarelui in 11.86 ani.

Miscarea de revolutie a planetei este cea mai rapida din Sistemul Solar. Jupiter incheie o rotatie completa in mai putin de zece ore.

In mitologia babiloniana, Jupiter reprezenta zeul Marduk. Mai tarziu, romanii au numit-o Jupiter, cel mai important zeu din mitologia romana. Chinezii, koreenii, japonezii si vietnamezii numeau planeta “steaua de lemn”.
Jupiter este un gigantic gazos, compus majoritar din hidrogen si heliu. Se presupune ca are un miez solid, aflat sub presiune.

Zona miezului este inconjurata de un strat dens de hidrogen metalic ce poate ajunge la 78% din raza planetei.Se crede ca Jupiter are un miez dens, inconjurat de un strat lichid de hidrogen metalic si un strat exterior in a carui structura predomina hidrogenul. Dincolo de aceste caracteristici, exista inca incertitudini. Miezul este descris ca fiind solid, dar compozitia sa exacta ramane necunoscuta. Existenta miezului este sugerata de masuratorile gravitationale care indica o masa de 3%-15% din masa totala a planetei. Miezul poate fi inexistent, intrucat masuratorile gravitationale nu sunt atat de precise pentru a inlatura aceasta posibilitate.

Atmosfera planetei este compusa din aproximativ 90 % hidrogen, si 10 % heliu. Contine si alte elemente ca metan, vapori de apa, amoniac, carbon, etan, neon, oxigen.

Proportiile de hidrogen si heliu din atmosfera se apropie foarte mult de cele ale nebuloasei solare.

Marea pata rosie (Great Red Spot), o trasatura ovala proeminenta in emisfera sudica pare sa fi fost observata in 1664 de Robert Hooke si in 1665 de Giovanni Cassini.Planeta Jupiter este acoperita de nori compusi din amoniac cristalizat si posibil hidrosulfat de amoniu. Stratul de nori are o grosime de aproximatriv 50 km, si este format din cel putin doua substraturi. Mai poate fi un strat de vapori de apa sub cel de amoniac, dovada fiind descarcarile electrice observate pe Jupiter. Aceste descarcari electrice pot fi de o mie de ori mai puternice decat cele de pe Pamant. Acesti nori pot forma furtuni, datorita caldurii ce se degaja din interiorul planetei.
Portocaliul si culoarea maro ale norilor se datoreaza elementelor ce isi schimba culoarea cand sunt expuse la razele ultraviolete. Nu se cunoaste compozitia exacta a acestora, dar se crede a fi fosfor, sulf, sau posibil hidrocarbon.
Campul magnetic al planetei Jupiter este de 14 ori mai puternic decat cel al Pamantului, fiind cel mai puternic din Sistemul Solar. Campul magnetic retine un strat de particule ionizate ale vantului solar, generand magnetosfera.
Cea mai cunoscuta trasatura a planetei Jupiter este Great Red Spot (in traducere directa ar fi Marea Pata Rosie), o furtuna anticiclonica localizata la 22° sud fata de ecuator. Calcule matematice arata ca furtuna este stabila, o trasatura permanenta a planetei.

Jupiter este al patrulea corp ceresc, din punct de vedere al stralucirii. In functie de pozitia fata de Pamant, magnitudinea planetei variaza intre −2.8 si −1.6.

Jupiter are 63 luni. Dintre aceste 64 au un diametru mai mic de 10 km.

In 1610, Galileo Galilei a descoperit cu ajutorul telescopului, cele mai mari patru luni ale planetei: Io, Europa, Ganymede si Callisto.

In 1892, E. E. Barnard a observat un al cincilea satelit al lui Jupiter. Luna a fost numita Amalthea, ultima luna observata cu ajutorul telescopului.

Din 1973, o serie de navete spatiale au intrat in raza de observare a planetei Jupiter. Misiunile Pioneer au obtinut primele imagini de la apropiere ale atmosferei planetei si a catorva luni. Sase ani mai tarziu, misiunea Voyager a facut progrese in intelegerea lunilor si a descoperit inelele planetei Jupiter.

Singura sonda spatiala care a orbitat planeta este Galileo. A cercetat planeta timp de sapte ani, studiind in acest timp si lunile sale. O proba atmosferica a fost lansata de pe sonda in iulie 1995, si a intrat in atmosfera planetei pe 7 decembrie. A parcurs 150 km in atmosfera si a colectat date timp de 57.6 minute, inainte de a fi distrusa de presiunea atmosferica. Aceeasi soarta a avut si Galileo, fiind trimisa in atmosfera planetei in mod deliberat, pentru a evita o eventuala contaminare a Europei, satelit ce se presupune ca poate intretine viata.

Deoarece exista posibilitatea ca Europa sa detina un ocean, a existat un real interes in studierea lunilor lui Jupiter. O misiune propusa de NASA urma sa se lanseze in 2012, dar fondurile i-au fost retrase, considerandu-se ca misiunea e prea ambitioasa.

1 comentariu

  1. multumesc mult mia fost de mare ajutor

Lasa un comentariu