Într-o țară îndepărtată, de maii mulți ani era doar iarnă. Nu se mai văzuseră flori și nici animale care să iasă din ascunzișurile lor de mult timp. Pe pământ era doar zăpadă și gheață, iar oamenii erau foarte nefericiți. Își doreau cu ardoare să vadă iarba verde și să audă ciripitul păsărilor. Și își doreau să se facă iarăși fructele și legumele pentru că terminaseră toate alimentele.
Toți oamenii erau foarte furioși și nemulțumiți. Așa că s-au dus la regele lor pentru a-i cere ajutorul. Dar regele nu a putut să facă nimic pentru ei. Într-o zi, fiica lui, o fetiță curajoasă și plină de încredere, a decis să plece singură în pădure pentru a găsi o soluție.
Fetița a mers timp de câteva zile prin pădure, până când a întâlnit-o pe Zâna Bună. Zâna era surprinsă să vadă o fetiță atât de tânără și curajoasă, așa că a ascultat povestea ei cu atenție. Fetița i-a cerut ajutorul zânei, rugând-o să facă ceva pentru a aduce înapoi primăvara. Zâna a privit-o cu compasiune și a dat fetiței o floare albă, foarte mică și plăpândă. I-a spus că aceasta era floarea magică care avea puterea de a aduce primăvara înapoi.
Fetița s-a întors acasă și a plantat floarea magică în grădina palatului. În scurt timp, zăpada din jurul ei s-a topit, iar o mulțime de flori albe de același fel au apărut peste tot în grădină. A fost un moment deosebit, pentru că primăvara venise în sfârșit.
Oamenii erau foarte bucuroși și i-au mulțumit fetiței pentru că a adus primăvara înapoi. Au numit floarea albă pe care o plantase „Ghiocel”. De atunci, ghiocelul a devenit floarea care anunță venirea primăverii. Oamenii au fost atât de recunoscători și au știut că trebuie să o protejeze, astfel încât să nu se mai întâmple niciodată să dispară primăvara. Ei au început să planteze florile micuțe în fiecare dintre grădinile lor.
Image by sunflair from Pixabay
Lasa un comentariu