Inregistrare

Inregistrati-va pentru a beneficia de cunostintele comunitatii, a pune intrebari sau a a raspunde la intrebarilor celorlalti.

Suntem o comunitate care incurajeaza educatia si in care se intalnesc know-how-ul si experienta cu perspective inovative de abordare a problemelor.

Login

Autentificati-va pentru a pune intrebari, a raspunde la intrebarilor celorlalti sau pentru a va conecta cu prietenii.

Resetare parola

V-ati uitat parola ? Introduceti adresa de email si veti primi o noua parola.

Va rugam sa va autentificati.

Please briefly explain why you feel this question should be reported.

Va rugam explicate, pe scurt, de ce credeti ca aceasta intrebare trebuie raportata.

Motivul pentru care raportezi utilizatorul.

AniDeȘcoală.ro Latest Articles

Steaua-de-mare

Steaua-de-mare
Poți fi de ajutor la urmatoarele teme

Se cunosc peste 200 de specii, răspândite în toată lumea, din apele tropicale pâna la cele polare. În Marea Neagra lipsesc, din cauza salinităţii foarte scăzute a apelor acestui bazin.

Steaua-de-mare are 5 ochi, 5 tentacule, 5 ficaţi, 5 branhii, 5 nervi mari. Dar o singură gură şi un singur stomac.
Stelele de mare au o faţă dorsala şi una ventrala, plăcuţele calcaroase fiind aşezate pe faţa ventrală sau inferioară a braţelor,sub tegumentul care acoperă întregul corp, şi fiind prevăzute cu mici orificii sau pori. Prin aceştia ies la exterior tuburi subţiri, cu pereşii extensibili şi musculosi, inchise la capat si terminate, de obicei, printr-o ventuză, ele se numesc picioruşe.

Toate animalele care au picioare aleargă pe nişte pârghii (gândind din punctul de vedere al mecanicii), dar steaua-de-mare se deplasează din loc în loc folosind o locomoţie bazată pe principiile hidraulicii. Nici o vietate din lume nu are ceea ce întâlnim la echinoderme: stele-de-mare,  arici-de-mare şi noloturii.

Minuscule, subţiri, goale pe dinăuntru şi elastice de parcă ar fi de gumă, picioarele stelei-de-mare se află pe partea inferioară a razelor. Când ea se târăşte, picioruşele se umflă. Organele corespunzătoare pompează în ele apa sub presiune. Apa determină extensia picioruşelor, ele se întind înainte şi se lipesc ca nişte ventuze de pietre. Atunci apa trece, prin pompare, în alte picioruşe şi acestea se târăsc mai departe. Iar picioruşele, care erau lipite ca nişte ventuze, se contractă şi trag steaua de mare înainte.

Pe aceste picioare hidraulice stelele-de-mare n-ar reuşi să ajungă din urmă nici măcar o broască ţestoasă. 10 metri pe oră constituie viteza medie a stelelor-de-mare. Prada pe care o vânează se târăşte însă şi mai încet. Unele stele consumă mâl, în care se află plancton, altele scoici. Pe cele mici le înghit pe de-a-ntregul, iar pe cele mari le îmbrăţişează cu razele, iar apoi încep să tragă de valve în direcţii diferite.
Cochilia este bine închisă şi steaua-de-mare nu poate s-o deschidă dintr-o dată. Dar ea nu se grăbeşte, toată această luptă poate dura 10 minute, 20 sau şi mai mult. Muşchii scoicii, care ţin valvele la un loc obosesc şi căsuţa de sidef se deschide. Atunci steaua-de-mare realizează ceva extrem de neobişnuit: îşi întoarce pe dos stomacul, îl scoate pe gură afară şi îl introduce în scoică. Stomacul digeră molusca în interiorul scoicii. Dintr-o stridie, acoperită astfel cu stomacul stelei-de-mare, peste 4 ore nu mai rămâne decât cochilia goală.

Stelele-de-mare reuşesc să prindă cu stomacul, ca într-o plasă, chiar peşti vii. Peştele înoată, trăgând peste tot după sine steaua de mare. Ea îi stă în spinare lipită ca o ventuză cu ajutorul stomacului scos în afară şi mistuie fără grabă peştele încă viu.

Dar cum poate să prindă un animal atât de lent, un peşte care se mişcă repede?
Steaua-de-mare apucă de aripioarele înotătoare peştele care întâmplător s-a atins de ea, cu ajutorul unor cleştişori. Apoi raza cu peştele care a căzut în micile ei capcane se îndoaie şi duce prada la gură cu coada înainte. Stomacul ţâşneşte în afară şi o acoperă.

Stelele-de-mare sunt liniştite, fără dinţi şi de-abia se târăsc. Dar sunt adevărate  animale de pradă, care consumă foarte multă carne.
Ventuzele aflate la capatul picioruselor au un rol esenţial în prinderea prăzii.La extremitatea fiecarui brat, se afla celulele fotosensibile,care alcatuiesc un fel de ochi primitiv, capabil să reactioneze la lumina.

Numarul foarte mare  de stele de mare face ca ele să poată distruge suprafete considerabile de corali, zonele respective transformându-se în zone moarte. Stelele de mare mai impresionează şi prin rapiditatea cu care se reproduce coroana de spini si extraordinara sa capacitate de regenerare.Ouale sunt fecundate de mascul.Foarte multe oua pier,dar cele care scapa se dezvolta rapid,tinerele stele de mare crescand cu cca 12 mm pe luna,iar la capatul a doi ani ajung la 30 cm devenind mature si apte pt reproducere.In ceea ce priveste regenerarea aceasta este uimitoare şi se întalneşte la toate speciile de asteroide.Daca un brat este rupt,acesta poate da nastere la o noua stea de mare, daca a avut la un capat un fragment din discul central.

Articole interesante

4 comentarii

  1. MAI TREBUIE DE LUCRAT LA ACEASTA TEMA ACEASTA E PAREREA MEA SA STITI
  2. Asteptam si alte materiale care sa completeze acest articol!

Lasa un comentariu