Broscuţele, mai mari sau mai mici, au o familie foarte numeroasă, numită batracieni sau amfibieni. Batracienii sunt animale vertebrate, care pot trăi atât în apă, cât şi pe uscat. Din această clasă mai fac parte şi tritonii, salamandrele şi caecilienii. În apă broaştele( mormolocii ) respiră cu ajutorul branhiilor, iar pe uscat cu ajutorul plămânilor.
Banala şi urâţica broască, cu ochi bulbucaşi şi glas cam dogit este de fapt un animal foarte interesant. Primăvara, femela depune câteva mii de ouă, învelite într-un strat gelatinos. Acestea plutesc pe apă. Din ouă ies mormolocii, care se fixează iniţial de plantele acvatice. Mai departe, evoluţia lor depinde de temperatura apei. Dacă temperatura este cea potrivită, după câteva săptămâni apar membrele posterioare, apoi cele anterioare, iar coada şi branhiile se resorb. Acum au şi plămâni şi îşi pot începe viaţa pe uscat. Broaştele stau în apă mai ales în perioada reproducerii, după care stau pe lângă ape, deoarece trebuie să aibă pielea, prin care respiră, în permanenţă umedă. Ele se deplasează prin salturi, doar broasca râioasă se târăşte. Au auzul şi văzul bine dezvoltate.
Dar broaştele au şi ele „ciudaţii” lor:
– broaşte uriaşe, cum este broasca de Camerun, al cărei corp, fără picioare, măsoară peste 30 cm;
– broasca de stică( Centrolenella), cu pielea transparentă, astfel că se pot observa unele organe interne;
– broaşte otrăvitoare ( Dendrobates ), se spune că veninul lor este atât de puternic, încât localnicii îşi înmoaie vârful săgeţilor în el, sunt evitate de celelalte animale;
– broasca – paradox ( Pseudis paradoxus ), mormolocii sunt de trei ori mai lungi decât părinţii;
– broasca- fagure, cea care îşi foloseşte corpul pe post de incubator; mascului îndeasă ouăle cu corpul lui în pielea spongioasă a femelei, după care pielea se reface, ferind astfel ouăle de prădătorii lacomi. După 3-4 luni, de sub piele ies nu mormoloci, ci mici broscuţe, gata să-şi înceapă viaţa.
– un alt mod de a-şi proteja puii il au o specie de broaşte din Argentina şi Chile. Masculii „ascund” puii în sacul vocal. Aceştia se hrănesc cu restul care rămâne din ou. După trei săptămâni broscoiul „eliberează” micile broscuţe în apă.
Credeaţi că cercetătorii au descoperit totul? Nu ! Chiar de curând ei au făcut o descoperire senzaţională.
Prima broască fără plămâni a fost descoperită în insula Borneo. Partea de notd-vest a insulei aparţine de Malaysia, iar restul insulei ( Kalimantan ) aparţine de Indonesia. Se ştia de existenţa ei de acum 30 de ani, dar apariţia ei fiind foarte rară, nu a putut fi prinsă şi deci nu a putut fi cercetată. Broscuţele au o lungime de doar cinci cm şi sunt foarte rapide şi alunecoase. Ele trăiesc în apele reci ale râurilor din Boreno. O echipă formată din 11 oameni au stat la pândă două zile, până au reuşit să prindă un exemplar. De data aceasta, specialiştii şi-au permis să disece o astfel de broscuţă. Ce au descoperit a fost pe măsura eforturilor depuse: broscuţa nu avea plămâni, deci respiră numai prin piele. Se consideră că este o specie primitivă, şi, probabil e deţinătoarea multor mistere. Nu se ştie dacă mănâncă sau se împerechează asemenea suratelor lor cu plămâni.
Oamenii de ştiintă au dat un semnal de alarmă pentru protejarea acestei specii atât de rare. Cercetarea ei poate aduce multe informatii despre despre misterioasa lume a necuvântătoarelor.
6 comentarii