Singurele cacofonii acceptate în limba română sunt: Ion Luca Caragiale, tactica cavalerească, biserica catolică, epoca capitalistă, Banca Comercială. Mai există şi alte grupuri de cuvinte care formează cacofonii ce nu pot fi evitate pentru că sunt termeni folosiţi în domenii precum ştiinţă sau tehnică. Un exemplu ar fi fizica cuantică.
Cacofonia este o alăturare sau o repetare de sunete care creează efecte neplăcute sau favorizează asocieri nedorite.
În general, este considerată ca fiind o cacofonie alăturarea unor silabe precum ca, când, că, ce, din care rezultă cuvinte considerate indecente.
Însă, cacofonice sunt şi grupurile de silabe identice care se repetă, cum ar fi: prietenului lui Mihai sau adusese secera. Într-o exprimare corectă, şi acesta ar trebui evitate.
Cum evităm cacofoniile
De multe ori, pentru a evita o cacofonie este folosită construcţia “ca şi” cu sensul “la fel”. Aceasta este însă o greşeală. Este considerată incorectă exprimarea: “Ca şi frate te rog să mă ajuţi” sau “A lucrat ca şi profesor 10 ani”, doar pentru a evita o cacofonie.
De asemenea, nici introducerea artificială în vorbire a cuvântului “virgulă” nu este o modalitate corectă de evitare a cacofoniei. “Mihai mănâncă, virgulă, caramele”.
Pentru a evita o cacofonie, metoda recomandată este să încerci să reformulezi ceea ce vrei să spui folosind sinonime ale cuvintelor care formează cacofonii. De asemenea, pentru a evita cacofoniile mai poţi folosi cuvinte de legătură pe care să le intercalezi între cele care formează o cacofonie. De exemplu: “Dacă cartea îmi place o voi termina de citit repede” poate deveni “Dacă această carte îmi place o voi termina de citit repede”.
Lasa un comentariu