Trăia odată un rege extrem de trist. Acesta trecuse printr-o drama tulburătoare care i-a stins până şi pofta de viaţă. Învăluit în durere, regele s-a închis în el şi a încetat să mai zâmbească. Mai mult, regele a interzis tuturor din regatul său să mai râdă. Nimeni din jurul regelui nu mai putea nici măcar schiţa un zâmbet pentru că riscă să fie pedepsit.
Într-o zi, un băieţel din regat nu s-a mai putut abţine şi a izbuncnit în râs. Speriat de ce ar putea păţi şi de pedeaspa pe care ar putea să o primească, micuţul a pus la cale un plan. Băiatul a scris o piesă de teatru foarte amuzantă pe care apoi a transformat-o într-o dramă.
A doua zi, băiatul a mers la palatul regelui şi i-a cerut acestuia permisiunea de a prezenta piesa de teatru pe care a scris-o. Regele a acceptat şi băiatul a început să îşi interpreteze piesa dramatică pe care o pregătise special pentru “a-şi spălă” păcatul de a fi râs în regat. La finalul piesei, băiatul a revenit la varianta iniţială a piesei sale, cea veselă. Spre surpinderea tuturor, regele a început să râdă în hohote. Era prima dată, după multă vreme, când regele râdea.
Toţi supuşii de la curtea regelui au rămas uimiţi. De atunci regele a permis tuturor să râdă pentru că, a simțit pe piele lui că de multe ori, râsul este cel mai bun medicament, având puterea să vindece până şi cele mai adânci tristeţi.
Lasa un comentariu