Un stejar imens stătea semeţ pe malul unui râu. Apă îl uda tot timpul, aşa că stejarul a crescut puternic, cu un trunchi gros şi rădăcini bine înfipte în pământ. În apropierea stejarului de pe maul râului creşteau tulpini subţiri şi fragile de stuf.
Într-o zi, o furtună puternică s-a ivit în zonă. Stejarul, deşi avea trunchiul sau mare şi puternic, s-a rupt de la mijloc şi a căzut în râu peste stuful de lângă el.
După ce urgia a trecut, stejarul a fost uimit să vadă că stuful nu a păţit nimic și a întrebat: “Cum se face că tu atât de fragil şi subţire nu ai păţit nimic şi furtuna a trecut peste tine fără să îţi facă niciun rău, iar eu, atât de puternic, am fost doborât?”
Stuful i-a spus stejarului: “Erai foarte mândru de puterea ta şi ai refuzat să te îndoi. Aşa că, tu te-ai rupt, în timp ce noi, beţele de stuf am ales să ne plecăm în faţă furtunii şi așa am scăpat tefere.”
Lasa un comentariu