Un ţânţar zbura pe lângă o pajişte şi la un moment dat obosit. Atunci s-a gândit să îşi tragă puţin sufletul şi să se odihnească pe coarnele unui taur care stătea la soare, pe pajiştea aceea.
După ce s-a odihnit pentru un timp, țânțarul s-a pregătit să îşi ia zborul. Înainte să plece, acesta i-a cerut scuze taurului că a stat să se odihnească pe coarnele lui.
Țânțarul a crezut că taurul va fi foarte încântat că el s-a decis în sfârşit să ia zborul de pe coarnele lui, însă taurul i-a spus: “Pentru mine e acelaşi lucru. Nici măcar nu am observat că stai pe coarnele mele.”
Morala: Uneori ne credem mai importanţi decât ne cred cei din jurul nostru. Nu înseamnă însă că nu suntem importanţi, dar lucrurile egoiste pe care de multe ori le facem sau le spunem, ne pot pune în ipostaze neplăcute.
În această poveste, țânțarul a încercat să fie politicos, dar de fapt îşi dorea mai mult să îi fie simţită prezenţa, decât să îşi arate neapărat recunoştinţa pentru găzduire.
Oricât de mult ne-am dori să credem că suntem centrul universului, de cele mai multe ori nu suntem. Cel mai important este să fim noi înşine şi să nu fim ţânţari!
Lasa un comentariu