Vikram era un rege curajos. Odată, regele a dus o grea bătălie împotriva unei armate numeroase. Regele şi armata sa, formată din doar câteva soldaţi, au fost înviși. Atunci, regele a simţit că totul în jurul lui se prăbuşeşte şi a dorit să se retragă o perioadă.
Regele s-a adăpostit într-o peşteră din pădure, pentru că îşi dorea să fie singur şi să cugete la viaţa lui. Vikram era deprimat şi simţea cum curajul îl părăsise.
În timp ce stătea şi privea în gol pe tavanul peşterii în care se adăpostea, regelui i-a atras atenţia ceva. Un păianjen mic încerca să facă o pânză pe tavan.
Pe măsură ce păianjenul se urca pe pânză, această se rupea şi păianjenul cădea pe podea.
Dar, micuţul păianjen nu s-a lăsat nicio clipă. Acesta a continuat să urce şi să o ia de la capăt cu pânza sa, până când a reuşit să o facă.
Văzând toată scena, regele Vikram a început să se gândescă: “Dacă un păianjen atât de mic poate face faţă cu succes unui eşec, eu de ce renunţ atât de uşor? Voi face tot ce îmi stă în putere până când voi reuşi şi voi câştiga!”. Acest gând i-a dat imediat putere regelui.
Vikram a plecat imediat din peştera în care se adăpostise şi le-a dat adunarea soldaţilor săi.
A pornit la luptă în faţă unei alte armate puternice şi iar a fost învins. Doar că…de această dată nu a mai renunţat.
Și Vikram a pornit la lupta din nou în faţă armatei puternice şi a fost învins de nenumărate ori, până când a venit ziua în care a reuşit să îi doboare pe inamici şi să îşi recapete împărăţia. Regele îşi învăţase lecţia de la micul păianjen.
Morala: Drumul spre succes este pavat cu multă perseverenţă.
Frumoasa poveste!