Într-o zi, regele se plimba abătut şi se gândea la o mulţime de probleme pe care le avea în regat. O mulţime de gânduri îi acaparaseră mintea şi regele era îngrijorat că nu va putea găsi rezolvare la toate.
Pe drum, regele s-a întâlnit cu un cioban care îşi păştea turma de oi pe păşuni. Ciobanul era foarte vesel şi jovial, iar regele a remarcat asta de la distanţă.
Atunci când regele l-a întrebat pe cioban de ce este atât de fericit, acesta, fără să ştie că stă de vorbă cu regele, îi spune: “N-ar trebui să fiu fericit? Sunt mai fericit chiar şi decât regele nostru!”
Regele s-a mirat şi i-a cerut ciobanului să dovedească cele spuse: “Averea mea este toată natura asta ce mă înconjoară. Soarele îmi dă căldură şi lumină în fiecare zi, cerul albastru mă răsfaţă, iar valea asta pe care o vezi în faţa ochilor îmi dă linişte sufletească. Am suficienţi bani cât să duc o viaţă normală. Acum, spune-mi, regele are asemenea bogăţie?”
Regele a realizat atunci că adevărată bogăţie nu o reprezintă banii, ci liniştea sufletească
Lasa un comentariu