A fost odată un fermier care avea o grădinţă imensă în care creştea o mulţime de soiuri de pomi. Omul se bucura de recolta bogată de fructe în fiecare an, dar dintre toţi pomii pe care îi avea unul singur nu rodea: un pom mango. Chiar dacă nu făcea fructe, pomul era adăpostul multor păsări.
Pentru că pomul de mango nu îi era folositor, fermierul a decis să îl taie. În momentul în care şi-a adus toporul şi se pregătea să doboare pomul, păsările care se adăposteau în pomul de mango au început să îl implore: “Nu îl tăia! Dacă ne iei copacul noi vom rămâne fără adăpost şi va trebui să plecăm în altă parte. În plus, nu te vom mai putea încânta nici cu trilurile noastre când vii aici să munceşti, pentru că nu vom mai fi aici.”
Fermierul a părut că nici nu aude rugăminţile păsărilor şi a început să lovească trunchiul copacului cu toporul.
După câteva lovituri de topor a descoperit un loc în trunchiul copacului unde era un stup mare de albine.
Încântat de descoperirea pe care a făcut-o, fermierul a început să se gândească: “Merită să păstrez acest copac. Chiar dacă nu face mango, din miere pot obţine bani frumoşi. Aşadar, nu îl mai tai.”
Hotărârea fermierului a fost una înţeleaptă. Când pomul i s-a părut inutil a decis să îl taie, dar atunci când a descoperit că pomul este totuşi util și îi dă miere, s-a răzgândit.
Lasa un comentariu