Într-o zi, mergând pe marginea râului ce trecea pe lângă pădure, pădurarul şi-a scăpat din greşeală toporul în apă.
Omul s-a întristat pe loc, pentru că bani să îşi cumpere un alt topor nu avea, iar fără topor nu avea cum să îşi câştige pâinea.
Tocmai atunci o zână bună a apărut din apă ţinând în mâna un topor din aur. „Am găsit acest topor pe fundul răului. Este al tău?”
„Nu este al meu”, a răspuns pădurarul.
Zâna a scos apoi la suprafaţă un alt topor, de această dată era unul de argint. Pădurarul i-a spus că nici acesta nu îi aparţine. În cele din urmă, zâna a adus din apă un topor din lemn.
Zâmbind fericit, pădurarul îi spune zânei: „Acesta este toporul meu. Îţi mulţumesc din suflet!”
Zâna a fost foarte încântată să vadă atâta onestitate şi îi spune pădurarului: „Asemenea onestitate trebuie răsplătită. Te rog, primeşte din partea mea şi celelalte topoare, cel de aur şi cel de argint. „
Zâna i-a dată cele trei topoare pădurarului şi s-a făcut nevăzută.
Este o poveste superba