A fost odată ca niciodată un sculptor care cioplea chipuri frumoase de zei şi zeiţe.
Într-o zi, sculptorul trebuia să ducă una dintre lucrările sale, în satul vecin unde locuia bărbatul bogat care comandase sculptura. Aşa că a pus sculptura pe măgar şi a pornit la drum.
Pe drum, oamenii întorceau capul uimiţi şi fermecaţi de frumoasa sculptură. Unii chiar se opreau să îl admire, alţii se închinau în faţa zeiţei. Naiv din fire, măgarul a crezut imediat că lumea îl admiră pe el.
Văzând că lumea îi acordă atenţie şi îl admiră atât de tare, măgarul s-a oprit brusc, apoi a început să ţipe şi să îl ameninţe pe stăpânul său că nu va mai munci nicio zi de acum înainte.
Bărbatul a încercat să îl liniştească pe măgarul care devenise, brusc, orgolios şi plin de el.
Fără să îl jignească pe ajutorul său de nădejde, sculptorul i-a explicat măgarului că lumea se oprea să admire zeiţa, dar l-a asigurat că el îl admiră pentru că este harnic şi de încredere. În cele din urmă, măgarul a înţeles şi-a revenit în fire şi a pornit, din nou, la drum.
Lasa un comentariu